Statele Unite au încercat să folosească grupările islamiste în jocurile sale strategice din Orientul Mijlociu, dar s-au încurcat în propria lor țesătură

Cum a putut apărea o organizație teroristă cu forța, agresivitatea și toxicitatea ISIS într-un teritoriu (Irakul) aflat sub controlul strict al Statelor Unite, din 2003, după măturarea de la putere a lui Saddam Hussein? Cu atât mai mult cu cât Washingtonul, după experiența din 11 septembrie, avea ca prim scop declarat eradicarea terorismului islamist?

Săptămâna trecută am văzut cum nucleul ISIS s-a constituit în lagărul american din Bucca, sub nasul gardienilor americani, jihadiștii beneficiind de un regim de încarcerare ciudat de permisiv, astfel că au putut să facă nestingheriți planul viitorului Stat Islamic. Rămâne antologică relatarea unuia dintre prizonieri care arată că islamiștii și-au notat datele de contact ale celorlalți pe elasticul de la boxeri, pentru a se putea găsi ulterior.

Un mister pe care autoritățile americane nu s-au ostenit să-l risipească este și durata detenției la Bucca a viitorului lider al ISIS Ali Bakr Al-Baghdadi: comandatul lagărului, Kenneth King, susține că acesta, prins în 2005, a fost eliberat în 2009, în vreme ce Departamentul de Stat susține că a fost eliberat doar după câteva luni! Uluitor este și motivul eliberării: a fost considerat „puțin periculos”. La pleca-rea din lagăr, Al-Bagdadi și-a salutat gardienii cu cuvintele: „Salut, băieți, ne vedem la New York!”

În afara închisorii, teroriștii s-au organizat rapid, beneficiind de aceeași suspectă libertate de mișcare într-un teritoriu aflat, de facto, sub ocupație americană. Corupția sau convingerile religioase ale funcționarilor regimului irakian o pot explica doar până la un anumit punct. Ce au păzit serviciile de informații americane?

„Războiul murdar”: blestemul talibanilor

Statele Unite nu și-au ascuns niciodată dorința de a-l vedea înlăturat de la putere pe Bashar Al-Assad și nici sprijinul pentru opozanții acestuia. Însă Washingtonul a menționat că este vorba doar de forțele moderate și nu despre ISIS sau Al-Qaida, care de asemenea luptă împotriva regimului de la Damasc

FOTO:  Decapitările și celelalte atrocități ale  ISIS au făcut incomodă sprijinirea, fi e și discretă a grupării

Însă documentul DIA arată altceva. „Implicațiile raportului sunt clare”, scrie The Guardian, întrun articol din 3 iunie 2015, cu un titlu șocant: „Now the truth emerges: how the US fuelled the rise of ISIS în Syria and Irak” („Acum adevărul iese la iveală: cum SUA au stimulat apariția ISIS în Siria și Irak”). Ziarul britanic continuă: „Susținându-i pe rebelii sirieni, Statele Unite și aliații lor pregăteau cu atenție crearea unui «Stat Islamic» (și aceasta în ciuda gravelor pericole pe care le implica pentru unitatea Irakului), un fel de tampon sunnit menit să slăbească Siria”.

Aceasta nu înseamnă că Statele Unite au creat ele, în mod direct, ISIS, notează The Guardian. Însă „fără nici o umbră de îndoială, Statele Unite au exploatat existența ISIS împotriva altor forțe regionale într-un scop mult mai vast: păstrarea acestei regiuni sub control occidental”.

Decapitările care încurcă

Însă toate socotelile Washingtonului s-au năruit în momentul în care ISIS a început să decapiteze occidentali, să-și publice atrocitățile pe internet și când țările din Golf au început să sprijine alte grupări anti-Assad, dintre care cea mai puternică este Frontul Al-Nosra... afiliat Al-Qaida.

Obiceiul Washingtonului de a „jongla” cu grupările jihadiste își are rădăcinile în anii 1980, când, pentru a lovi în interesele Uniunii Sovietice în Afganistan, i-a susținut pe talibani, din sânul cărora s-a născut Al-Qaida.

Tehnica din Afganistan a fost utilizată din nou în Irak, în 2004, când, după înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein, regimul susținut de americani se confrunta cu pericolul unor mișcări de gherilă împotriva cărora era greu de luptat: focare sunnite apărute din demantelarea Partidului Ba’ath al lui Saddam. Pentru aceasta, se apelează la generalul David Petraeus, cel care organizase în El Salvador, în anii 1980, „contra-gherile” împotriva comuniștilor anarhiști de la Frontul Național de Eliberare Farabundo Marti. Beneficiind de fonduri practic neliminate, Petraeus creează și în Irak „contra-gherile”, apelând înclusiv la temutele și fanaticele miliții șiite. Petraeus avea să devină director al CIA, între septembrie 2011 și noiembrie 2012.

Aceeași tactică, numită a „războiului murdar” (după numele spaniol Guerra Sucia, folosit pentru a desemna lupta guvernului militar din Argentina, care, între 1974 și 1983, a creat gherile de dreapta pentru a lupta împotriva gherilelor de stânga), a fost folosită și în 2011, în timpul războiului din Libia, lansat de NATO împotriva lui Gaddafi.

„Războiul murdar” (Guerra Sucia) a fost inventat acum 40 de ani în Argentina, în timpul regimului Jorge Rafael Videla

O țară unde, nu mai departe de acum două luni, ISIS a pus stăpânire pe Sirte, orașul natal al fostului dictator.

În realitate, observă The Guardian, este vorba de străvechiul „divide et impera”. Doar că Statele Unite par să se fi încurcat în stratageme: în Siria, bombardează un grup de rebeli și înarmează altul (din care adesea se desprind disidenți ce trec de partea cealaltă), în Irak pune la cale operațiuni militare în alianță cu Iranul, dar sprijină în același timp Arabia Saudită (dușmanul de moarte al Iranului) în campania sa ucigașă din Yemen împotriva rebelilor Houthi, susținuți de Iran! Și, colac peste pupăză, își antagonizează singurul aliat sigur din zonă: Israelul.

Serviciul secret al Pentagonului și raportul lui devastator

Ei bine, se pare că serviciile de informații și-au făcut treaba, cel puțin din momentul în care noua grupare teroristă și-a extins tentaculele în Siria. Potrivit unui raport declasificat recent, datat 5 august 2012, serviciul secret al Pentagonului, DIA (Defence Intelligence Agency) avertiza CIA, Departamentul de Stat și Pentagonul asupra radicalizării rebelilor sirieni care luptau împotriva regimului lui Bashar Al-Assad și asupra riscului apariției unui „Stat Islamic” în estul Siriei, cu „grave consecințe în Irak”. Doi ani mai târziu, previziunea devenea realitate, odată cu proclamarea pe 29 iunie 2014 a ISIS, Califatul care „încăleca” atât Siria cât și Irak.

FOTO: Documentul DIA care arată fața ascunsă a războiului din Siria

Documentele au fost obținute în mai 2015 de către Judicial Watch, un cabinet de avocatură specializat în supravegherea activităților guvernului american, în urma unei acțiuni în justiție în care a invocat Freedom of Information Act (Legea pentru liberul acces la informații), care obligă executivul american să furnizeze oricărui cetățean, la cerere, documente clasificate.

Raportul DIA a circulat în Statele Unite doar în media alternative, însă presa centrală europeană l-a comentat copios.

Printre sutele de pagini declasificate, obținute de ONG-ul american, șapte sunt consacrate situației care exista în Siria în august 2012, un an și jumătate după începutul războiului civil împotriva lui Bashar Al-Assad.

FOTO: Serviciul secret al Pentagonului avertiza încă din 2012 pericolul apariției unul principat salafi st, sau Califat

Amplu cenzurat, documentul clasificat „Secret” rezumă forțele prezente în teren, aliații lor internaționali, motivațiile lor politice, teritoriile ocupate și scenariile posibile.

Solicitat de săptămânalul francez Le Point să comenteze raportul publicat de Judicial Watch, François Geré, directorul Institutului Francez de Analiză Strategică (Ifas), a declarat:

„Sursa este absolut fiabilă. Este vorba de o metodă de obținere a informațiilor clasică. Este descrisă cu precizie o amenințare, fără a ști cum va evolua. Este treaba destinatarului politic să evalueze aceste informații și să ia decizii.”

Moderații laici au devenit extremiști salafiști

În mod cert, concluziile raportului diferă radical de analizele din acea vreme ale Departamentului de Stat. Atunci, pentru administrația Obama, tabăra rebelilor sirieni era dominată de forțe moderate, care își începuseră „revoluția”, cu un an în urmă, prin manifestații pașnice cu sloganuri democratice.

FOTO: Radicalizarea rebelilor. În predicile din moschei se face apel la insurgență

Versiunea vehiculată de cancelariile occidentale este că, în urma represiunii sălbatice a regimului de la Damasc, ofițerii dezertori din armata guvernamentală au pus mâna pe arme în septembrie 2011 și au creat „Armata Siriană Liberă”, o forță rebelă prezentată la vremea respectivă ca fiind laică.

Documentul DIA susține exact contrariul. După un an de la manifestațiile pașnice, revolta a luat „o turnură sectară majoră”: „Salafiștii, Frățiile Musulmane și Al-Qaida din Irak sunt forțele principale care conduc insurecția din Siria.”

Și raportul explică: „După începutul insurecției din Siria, forțele religioase și tribale din regiune au început să adere la această insurecție sectară. Aceeași simpatie a început să apară și în predicile de la moschei, vinerea, în care se făcea apel la voluntari să-i susțină pe sunniți (majoritari în Siria).”

Serviciul de informații al Pentagonului a apreciat corect și riscurile pe are le implică pentru Irak criza din Siria: „Dacă situația ia amploare, există posibilitatea stabilirii unui principat salafist, declarat sau nu, în estul Siriei (în provinciile Hassakeh și Deir Ezzor)”, avertiza DIA cu doi ani înainte de proclamarea Califatului Islamic.

„Aceasta creează o armosferă ideală pentru ca Al-Qaida să revină la vechile sale teritorii din Mosul și Ramadi (în Irak), pentru a da un nou avânt unificării jihadiste între sunniții din Irak și cei din Siria.”

Occidentul își dorea un Califat (!)

Raportul merge până acolo încât să vorbească despre proclamarea unui „Stat Islamic”, prin unificarea Al-Qaida din Irak cu „alte organizații teroriste în Irak și Siria”. Un scenariu care se verifică perfect doi ani mai târziu, ISIS putând să se folosească de teritoriul său pentru a lansa atacuri asupra orașelor irakiene Mosul, în iunie 2014, și Ramadi, în mai 2015.

În fine, raportul furnizează un ultim element tulburător, în totală contradicție cu discursul oficial al Occidentului. În afara sprijinului pe care îl oferă rebelilor sirieni, de care am vorbit, documentul DIA afirmă că Occidentul, Statele din Golf și Turcia ar fi favorabile stabilirii „unui principat salafist” în estul Siriei:

„Este exact ceea ce puterile care susțin Opoziția (împotriva lui Al-Assad - n.r.) doresc, cu scopul izolării regimului sirian, care este considerat vârful de lance al expansiunii șiite (Irak și Iran).”