EXCLUSIV EVZ. Tânăra care a prins pălăria lui Michael Jackson la concertul din 1996, de la Bucureşti, trăieşte în Grecia, are un copil, e căsătorită şi încă îl mai iubeşte pe megastar.
Tristă zi cea de ieri pentru românca Adela Ancaş... Ieri şi-a îngroapat idolul. A aprins o lumânare în casa sa din Creta, unde locuieşte cu soţul său, un medic grec, şi copilul lor de 3 ani. A deschis televizorul şi a aşteptat funeraliile. Apoi a plâns. Adela Ancaş nu e o simplă ascultătoare a muzicii megastarului. Face parte dintr-un club exclusivist de fani Michael Jackson: e printre puţinii oameni din lume care au de la concertele lui ceva mai mult decât amintiri. Ea este cea care a prins pălăria aruncată de megastar, la concertul de la Bucureşti din 1996. Haos după o pălărie Pe 14 septembrie 1996, o serie de evenimente memorabile se petreceau la Bucureşti: Michael Jackson cânta „Billie Jean” în faţa a 70.000 de români isterizaţi, starul sosise - cumva simbolic - pentru a doua oară într-o Românie postdecembristă încă în derivă şi, într-o singură secundă, tânăra de doar 20 de ani pe atunci, Adela Ancaş din Sebiş, Arad, devenea o femeie fericită: un bodyguard i-a dăruit pălăria aruncată de star în public.
Ceea ce s-a iscat imediat după asta a fost o adevărată aventură: „Imediat, mulţimea a văzut şi a început să împingă, fanii te sufocau, m-au apucat nişte poliţişti şi m-au scos pe sus de acolo. M-au dus la doctor imediat, ca să vadă dacă nu mi-am rupt ceva. Eram în regulă, eram fericită, nu-mi mai păsa de îmbulzeală. Apoi am stat la restul concertului înconjurată de po li ţişti”, spune Adela. Ca pentru o adevărată celebritate, aceiaşi po li ţişti au avut grijă ca fata să părăsească stadionul întreagă. Pentru că, după concert, mulţimea părea că dezvoltase o curiozitate bolnavă pentru pălăria ţinută strâns de Adela. „M-a văzut un domn la stadion şi mi-a oferit la schimb o maşină Cielo, pe loc! Am refuzat. Am spus atunci că pălăria asta n-o s-o dau pentru nimic în lume”, spune Adela. Religia şi pasiunea pentru Michael Ca orice fan înrăit, Adela a fost înconjurată toată viaţa de persoane care au avut ceva de comentat despre pasiunea ei. Părinţii se plângeau că dă prea mulţi bani pe „materiale cu Michael”, unii se uitau chiorâş la vestimentaţia ei în micul Sebiş. Până şi pastorul de la biserica penticostală pe care pă rin ţii fetei o frecventau a încercat să o aducă de la „căile greşite” pe care spuneau ei că o apucase fata. „Au zis la slujbă că am idoli, că e păcat.
Le-am spus că eu îl iubesc şi că asta este! Eu am fost fan adevărat Michael, era o adevărată nebunie. Mă îmbrăcam cu pantaloni ca ai lui, cu pălărie, nu, aşa, oricum”, îşi aminteşte acum Adela. De fapt, nu se poate spune că ieşea din tiparele adolescenţei anilor ’90: Michael era imens chiar şi la dimensiunile culturale ale micului oraş Sebiş şi erau destui tineri care să se declare fani. Adela a plecat la concertul care avea să-i rămână toată viaţa întipărit în minte cu trenul de la Timişoara, unde era pe atunci studentă la Limbi străine. A plecat fără bilet la concert, l-a cumpărat acolo, „de pe stradă”, a locuit câteva zile în garsoniera unui unchi, în Pantelimon. Vorba aia: orice pentru Michael. „Nu-mi păsa de îmbulzeală, că erau oameni care le şinau! Singura mea grijă era să nu pierd cheia de la garsoniera unchiu lui. A fost fenomenal!”, spune Adela. Un singur regret: un bodyguard s-a apropiat de ea, cum stătea în primul rând, şi a întrebat-o dacă nu vrea să urce pe scenă, să danseze cu Michael. Până să se dezmeticească, o altă fată norocoasă îşi strângea idolul în braţe. Pălăria îşi caută cumpărător
„Şi acum, ce să fac? Stau cu pălăria lui Michael în faţă şi plâng”, zice fana. Vestea dispariţiei artistului a lovit-o chiar dacă poate spune că „a depăşit vârsta aceea”. Michael e special pentru ea chiar şi aşa, cu toate controversele din jurul său: „Celor care scriu chestiile alea despre el, cu pedofilia, le spun doar să asculte piesa lui «Have You Seen My Childhood ».
A fost un copil într-un trup de bărbat...”. Dincolo de regrete după artistul tinereţii ei, Adela Ancaş se gândeşte astăzi serios că poate e momentul să vândă totuşi pălăria. „Am tot zis că nu o dau, dar mă gândesc acum s-o vând la o ofertă consistentă”. Trist cumva, totul vine acum după ce unii au tot sfătuit- o, cinic, în trecut, să aştepte ca starul să moară şi pălăria să valoreze mai mult.
AMINTIRI Pălăria-eveniment
Faptul că, în 1996, cineva din mulţime a prins pălăria lui Michael Jackson a fost un eveniment pentru români. Asta o dovedesc şi articolele publicate în presa vremii despre fata de 20 de ani care a avut norocul de a lua cu ea acasă o amintire personală de la star. „Ne-a vizitat la redacţie Adela Ancaş, din Sebiş, judeţul Arad, fericita posesoare a pălăriei lui Michael Jackson, pe care celebrul interpret american a aruncat-o în public în timpul concertului său de la Bucureşti”, începea o ştire publicată la două zile de la concert de „Evenimentul zilei”, în 1996.
EVZ publicase zile la rând corespondenţe de la fani şi articole despre megastar, iar bucuria Adelei era cuprinsă într-o declaraţie: „Din cauza emoţiei, nu-mi mai amintesc aproape nimic până am ajuns sub protecţia poliţiei”, spunea ea atunci. Astăzi, Adela Ancaş îşi aminteşte cu plăcere de acele momente când o întreagă Românie se isterizase în jurul concertului- eveniment: „Nu-mi mai aminteam exact nici ce cânta el când am primit pălăria. După ani, o rudă se uita pe internet şi a găsit bucata din concert când Michael a aruncat pălăria. M-a chemat repede şi mi-a spus. Atunci am aflat şi eu că am prins-o pe «Billie Jean»”.
CITIŢI ŞI:
Regele Michael Jackson, adorat şi pe ultimul drum „Când l-am îmbrăţişat pe Michael, mi-a fost teamă că-l strivesc” A CĂZUT CORTINA, ADIO, MICHAEL!
Recomandările noastre
