Bulevardul Elisabeta te poartă spre Cişmigiu cu promisiunea unui moment de linişte, lângă lac. Porţiunea de drum dintre Universitate şi parc a adunat contraste şi nostalgii, pe care ţi le serveşte fără ocolişuri într-o după-amiază oarecare de iunie.
În aerul cald se împletesc în proporţii schimbătoare mirosul de urină din preajma clădirilor în ruine şi praful bulevardului care geme sub greutatea maşinilor de la semafor. Ziduri pătate cu sprayurile "artiştilor de stradă" stau lipite de vitrine imaculate de sticlă. După ce ai trecut de Cercul Militar, trotuarul se îngustează. Două linii galben-portocalii fac loc bicicletelor, umbrele colorate feresc de soare cutiile frigorifice de la un chioşc înfundat.
"Cinematograful Bucureşti prezintă", anunţă panourile din dreptul umbreluţelor. Însă, mai jos, câteva litere din hârtie rezumă drama cinematografelor de pe bulevard: "Numai la cinema Corso". Fiindcă numai Corso mai funcţionează pe bulevardul Elisabeta, cunoscut drept "fostul bulevard al cinematografelor".
Prin geamul spart se vede culoarul spre sala de cinema. Urmele de afişe şi săgeţile care îndrumau spectatorii au rămas asemeni unor amintiri dureroase la care nu poţi renunţa. Uşile duble, cu geamuri înalte sunt închise cu lacăt din 2004, atunci când a rulat ultimul film la Cinema Bucureşti.
Două bilete la film pe un tricou La cinematograful Festival, situat la câţiva paşi distanţă, "programul viitor" anunţă de fapt spectacolul de la cinema Patria. Uşi asemănătoare, cu sticlă spartă, prinse în pereţi murdari, coloraţi cu litere schimonosite.
După un magazin cu vitrine mari şi luminoase, siluetele de plastic ale unui magazin de haine sunt scoase până aproape de trotuar. Tricouri galbene, tricouri verzi, tricouri roşii. Într-un interval de câteva minute, cel puţin zece persoane caută chilipiruri printre zecile de ţesături colorate. Puţine ştiu însă că se află în holul de primire al fostului cinematograf Capitol.
20 de lei un tricou. Adică de două ori preţul unui bilet la cinematograful de peste drum. Tricouri galbene, tricouri verzi, tricouri roşii.
Chiar lângă Hotelul Cişmigiu, amintirea unui alt cinematograf se pierde sub un strat de praf şi alte zece de afişe. Hârtiile colorate bandajază zidul decojit. La etaj, vântul umflă foliile de la geamurile înalte.
Peste drum, cinematograful Corso a avut o soartă mai bună. Renovat în 2001, se luptă să supravieţuiască în faţa mallurilor moderne şi a nepăsării bucureştenilor.
Filmele rulează la Corso după următorul orar: 12.00, 14.30, 17.00 şi 19.30. Multe spectacole sunt însă amânate din lipsă de spectatori. 
“Am ajuns să rulăm filme vechi de doi ani. Azi am avut câte 2-3 spectatori la fiecare spectacol. Într-o zi bună, de weekend, avem cel mult 20 de spectatori, şi asta numai dacă oamenii doresc să vadă reluările care au fost deja la alte cinematografe”, spune Maria Bikfalvi, administratorul cinematografului şi liderul Sindicatului liber “România Film”.
"Nimeni nu ne-a lăsat să trăim"
Bikfalvi crede că principalul vinovat pentru acestă situaţie este conducerea. Conducerea Ministerului Culturii, care este proprietarul sălilor, şi conducerea Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor (RADEF) "Româniafilm", care le administrează.
"Totul este politic, nimeni nu ne-a lăsat să trăim. Au schimbat legi peste legi, totul pentru deservirea clientelei politice. Niciun partid care a fost la putere nu a fost interesat ca sălile să îşi păstreze destinaţia. Fiecare a venit să îşi umple buzunarele”, adaugă Bikfalvi, care numeşte doi dintre responsabili- Adrian Iorgulescu, fost ministru al Culturii şi Cultelor în guvernul Tăriceanu, şi Maxim Meca, fostul director RADEF. Potrivit acesteia, Meca a stopat plata distribuitorilor şi a încheiat contracte neperformante.
“Acum, distribuitorii nici nu vor să audă de noi, primim din milă filme vechi care ţin sălile goale. Ei îşi aşteaptă banii, noi nu avem de unde să le dăm”.
În acest moment, Regia aşteaptă emiterea legii 505, care ar urma să clarifice soarta multor săli de cinema. Maria Bikfalvi îşi aminteşte şi de vremuri mai bune. Chiar anul trecut, “Boogie”, regizat de Radu Muntean, a strâns peste 100 de spectatori pe seară.
Înainte de Corso, Bikfalvi a lucrat peste zece ani la cinematograful Bucureşti, “singurul pe trei nivele, cu o suprafaţă de peste 2.500 de metri pătraţi şi două balcoane”. “Lăsându-l închis atâţia ani, se distruge”, rezumă ea situaţia sălilor de peste drum.
Arhitectul şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, recunoaşte că starea "derizorie" a vechilor cinematografe "este consecinţa unei anumite politici pe care trebuie să ne-o asumăm". "Deşi au existat câteva încercări de restaurare, a prevalat partea de beneficiu economic", spune Pătraşcu.
Criticul de film Irina Nistor crede că o "soluţie ar fi să le fi dat unor particulari care sa se ocupe de ele, cu condiţia să rămână cinematograf. Sau să facă o combinaţie care văd că funcţionează foarte bine la Buenos Aires, între cinematograf şi teatru, pentru că sunt foarte puţine şi sălile de teatru. Probabil nu ies prea mulţi bani din asta şi atunci le lăsăm de izbelişte".
"Mergeam destul de des pe Bulevardul Cinematografelor, fiind studentă în apropiere, la Universitate, Engleză-Franceză. Era ideal când pierdeam un film la Sala Palatului, unde erau cele mai confortabile fotolii şi cel mai frumos ecran. Îmi amintesc că în prima zi de facultate m-am dus cu mama la cinema Capitol. Aşa mi-am început facultatea, cu un film acolo", rememorează criticul de film perioada de glorie a cinematografelor de pe Bulevardul Elisabeta.
"Şapte filme pe un singur bilet"
De "partea dinspre Cişmigiu a bulevardului, până jos la Casa Centrală a Armatei" îşi aminteşte şi Tudor Caranfil, cel mai cunoscut critic român şi tatăl regizorului Nae Caranfil.
"Acolo, alături de publicul de bulevard, trăia şi cinefilia. Acum nu numai că au dispărut cinematografele, a dispărut şi mulţimea care anima bulevardul acela. Transformarea e uluitoare! De fiecare dată când trec pe aici, mă uit cu uimire şi nostalgie, dar probabil că stă în firea lucrurilor", afirmă Caranfil.
Acesta rememorează melancolic începutul seriei "Seara prietenilor filmului", prima formă a Cinematecii Române.
"La Capitol, am organizat în 1960 primul spectacol dintr-o serie, "Seara prietenilor filmului". Îmi amintesc că, în complicitate cu funcţionarii de la întreprinderea cinematografică a oraşului, care erau nişte entuziaşti, am inventat nişte afişe pe care am scris "Şapte filme pe un singur bilet". Era o seară dedicată lui Gopo şi, din cele 7 filme, 3 erau animaţii de câte 10 minute ale lui. Îmi amintesc şi de emoţia pe care am trăit-o atunci. Îmi era teamă că va fi un eşec. Dar, când am venit la cinema, am descoperit că era cum se spune acum "full", se vânduseră toate biletele. Pe baza acestui succes am pornit mai departe la construirea a ceea ce s-a numit Cinemateca Română", îşi aminteşte criticul.
38 de cinematografe de stat funcţionale
În 1990, în România funcţionau 435 de cinematografe de stat. 118 au fost închise, 60 retrocedate foştilor proprietari, 54 cedate consiliilor locale, 160 sunt închiriate pentru alte activităţi, iar restul sunt administrate de RADEF. În prezent, mai funcţionează numai 38.
Regia a lipit anunţuri de închiriere."R.A.D.E.F. RomâniaFilm închiriază sălile de cinematograf (capacitate 300-1.000 locuri) pe care le administrează în Bucureşti şi în celelalte reşedinţe de judeţ în vederea organizării de spectacole culturale (dans, muzică, etc.), conferinţe, seminarii, prezentări de modă, expoziţii sau ale manifestări. Aşteptăm solicitările dumneavoastră!"
La finalul anunţului, un număr de telefon şi unul de fax "pentru relaţii suplimentare" şi "cereri de oferte". La celălalt capăt al firului nu am găsit însă pe nimeni timp de trei zile consecutive.
“Într-o zi normală, dacă avem 10 spectatori, înseamnă că este aglomerat”, Maria Bikfalvi, administrator Corso
"Populaţia Bucureştiului e mult mai numeroasă decât credem noi şi nu e formată numai din persoane care merg la malluri", Irina Nistor, critic de film
"Poate că avântul pe care îl trăieşte acum tânărul cinematograf românesc va readuce publicul în săli", Tudor Caranfil, critic de film
Citiţi şi: Cişmigiu, de la hotel pestriţ la hrubă | VIDEO
Hanurile de pe Lipscani, unde istoria s-a împiedicat de hârtii | VIDEO
Locul unde s-a născut Bucureştiul, între fastul de odinioară şi uitarea de acum | VIDEO
Spaniolii vor să reia lucrările în Centrul Vechi
Recomandările noastre
