Dintre politicienii români de azi, Gabriel Oprea mi-e cel mai simpatic ca om. Cele cîteva întîlniri oficiale cu el m-au surprins plăcut prin autenticitatea comportării față de interlocutor, lucru rar și de apreciat în politica noastră, zisă și scenă, unde toți nevolnicii vor să treacă drept Bărbați de stat roși de ambiția de a rămîne în manualele de Istorie. Cu toate acestea, n-am scris pînă acum nimic, nici despre Gabriel Oprea, nici despre UNPR.

Dacă m-ar pune cineva să spun pe loc și cu ochii închiși cine face parte din UNPR, dincolo de numele Gabriel Oprea și Eugen Nicolicea, n-aș putea merge mai departe. Dacă acel cineva, dispus să mă zădăre, m-ar întreba ce este și cu ce se ocupă UNPR, aș tăcea strașnic, mai ceva ca betonul armat în care a fost îngropat, de Mafia, un ins trecut pe lista neagră.

Singurul lucru pe care l-aș putea îngăima, pentru a nu-mi contrazice certificatul de comentator politic, ar fi că, sub pretextul interesului național, noțiune la fel de vagă ca și Nemărginitul, UNPR poate trece dintr-o tabără într-alta cît ai clipi și fără nici cel mai mic tropăit.

Zilele din urmă, dominate de Criza politică regizată și comandată de Klaus Iohannis, au adus cu ele o surpriză.

Una mai mare decît cea de a-l vedea pe Klaus Iohannis încercînd să-l imite pe Traian Băsescu fără a avea talentul acestuia, așa cum Alina Gorghiu încearcă s-o imite pe Elena Udrea, fără a avea înzestrările Elenei Udrea:

Propulsarea UNPR în prim planul vieții politice după ce, ani în șir, această formațiune n-a existat în spațiul public decît prin aparițiile interesante ale lui Eugen Nicolicea la tv și ironiile subțiri sau groase ale presei zise și quality la adresa armei din care face parte generalul Gabriel Oprea:

Intendență.

Ironii ivite nu numai din răutate, dar și din analfabetism funciar, dat fiind că, în războaiele din istorie, Intendența a fost o armă deseori mai importantă decît artileria.

Fără ghiulele, ostașii mai pot trăi, dar fără izmene, pe timp de iarnă, nu.

În nici o săptămînă, Gabriel Oprea a acordat trei interviuri, toate menite a-l deduce drept o personalitate de prim rang a României.

Aserțiunile sale au devenit sursă nebănuită de știri pe site-urile și televiziunile de profil.

Nu e prea greu de dibuit, chiar și de către un novice într-ale politicii, că această resurecție publică a Generalului e un fapt ieșit din comun:

1. Gabriel Oprea a ținut pînă acum să aibă un low profile mediatic, lăsînd impresia unui politician adept al principiului Fapte guvernamentale și nu vorbe talk-show-iste.

2. Gabriel Oprea e moartea ratingului și a tirajului. Pînă și Mircea Geoană, spaima moderatorilor tv în materie de dialog în direct, e mai bun ca Generalul în materie de rating.

Istoria lumii moderne cunoaște ceea ce se numește Operațiune de răsturnare a imaginii unei personalități printr-o campanie de PR bine făcută. Astfel, Nicolae Ceaușescu a devenit, din Făt Frumos al Estului, un Tiran însetat de sînge, iar liderii ucraineni,  din corupți și naționaliști stupizi, în cinstiți și pro-europeni.

Unei Operațiuni asemănătoare îi este supus în zilele din urmă Gabriel Oprea.

Dintr-un personaj prezentat pînă acum drept unul de care trebuia să te ții deoparte, el trebuie să devină un personaj frecventabil, mai întîi, și de elogiat, mai apoi.

În paralel cu resurecția mediatică, Gabriel Oprea a fost supus unei Operațiuni de rescriere a personalității în presa Binomului SRI-DNA, pusă la dispoziția PNL și a lui Klaus Iohannis cu semnături cu tot, după ce fusese închiriată, în ultimii 10 ani, PDL și lui Traian Băsescu.

Nu e vorba de o lingere fățișă.

Deocamdată.

Angajații din Presa Binomului l-au mînjit pînă acum pe Gabriel Oprea cu suficient rahat pentru ca acum, chiar dacă supuși Ordinului pe Unitate, să nu le vină greață la apropierea limbii.

E vorba de deja abordarea neutră, consemnativă, dar suficient de intensă pentru a-l proiecta ca un personaj de importanță crucială pentru rezolvarea Crizei politice prezente:

Scoaterea în evidență, pînă la indigestie, a dependenței lui Victor Ponta ca premier de UNPR-ul condus de Gabriel Oprea; sugerarea, prin știri atribuite Surselor, că Generalul va deveni premier mai mult sau mai puțin interimar; cultivarea imaginii Generalului de personalitate în care se luptă, în stil Racine, omul de onoare și omul de stat.

Față de un politician care ți-ar fi adus bocanci în gură mai înainte de la ofițerii acoperiți dacă a-i fi cutezat să scrii despre el altceva decît înjurături disprețuitoare, cultivarea lui Gabriel Oprea și, mai ales, stilul neutru la care s-a trecut echivalează cu declanșarea unei Operațiuni de rescriere a imaginii lui Gabriel Oprea.

Politicieni precum Cătălin Predoiu, alcătuind avangarda Operațiunii, au trecut deja la lingerea fățișă a Generalului.

În ce scop?

Răspunsul ni-l dă o altă realitate surprinzătoare, șocantă, stupefiantă, echivalentă celei prin care am vedea un tigru în frac țucîndu-se pe amîndoi obrajii cu o antilopă cu decolteu.

La interviul din Adevărul, Gabriel Oprea a înălțat cîntări DNA, declarîndu-se încă de acum de acord cu reînnoirea mandatului de trei ani a Codruței Kovesi, deși momentul deciziei va fi hăt-departe, peste un an.

La interviul cu temenele și întrebări gen Nu-i așa că? de la Pro tv (băieți la fel de deștepți ăștia de la Pro tv cînd e vorba de parale, ca și pe vremea lui Adrian Sârbu!), Generalul a dat șah PSD anunțînd că formațiunea sa va ieși de la guvernare dacă PSD încearcă să modifice Codurile în Parlament.

Văzîndu-l, am simțit nevoia să-mi torn în cap o găleată cu apă rece, pentru a mă trezi din vis.

Vedeam în fața mea pe Gabriel Oprea, cel despre care Jurnalul Elenei Udrea scrie că urma să fie director SRI în cazul în care Victor Ponta ajungea președinte, dar și cel care are două dosare penale în sertarele DNA, dosare care așteaptă telefonul de la Codruța Kovesi, pentru a sări pe biroul procurorului.

O auzeam însă pe Monica Macovei, cea care a înființat un partid cu nume de linie de metrou din capitale mai mari decît Bucureștii, partid avînd drept unic punct de program: România - grădina Școlii de corecție!

Avertismentul dat de Gabriel Oprea e o bizarerie șocantă prin raportare la realități:

1. UNPR e un partid alcătuit nu din Nicolae Bălcescu sau din Simion Stâlpnicul, ci din îmbogățiți postdecembriști. Să fie atît de siguri acești oameni, în frunte cu Gabriel Oprea, că asupra lor nu se pot năpusti suspiciunile rezonabile?

2. Modificarea celor două Coduri, dintre care unul aprobat în chip incredibil prin asumarea răspunderii, nu e o cerință a borfașilor, cum răcnesc ofițerii acoperiți din presă, din politică și din magistratură, ci o cerință a realității: Ca orice Lege, la confruntarea cu viața, cele două Coduri și-au evidențiat mari slăbiciuni. Unele au fost sesizate de CCR. Altele au fost remarcate de juriști. Avertismentul lui Gabriel Oprea e incorect, ca să nu-i spun mizer. El  lasă să se înțeleagă că nu numai liderii PSD, dar și toți cei care ridică problema modificării Codurilor dau curs astfel unor interese obscure, contrare Statului de drept. Că astfel de acuzații de propagandă și agitație vin de la jurnaliștii și trusturile sub acoperire ale Binomului SRI-DNA e de înțeles. Dar ca ele să fie lansate de Gabriel Oprea chiar că e de neînțeles. Evident, în afara unei Operațiuni prin care Generalul trebuie înfățișat ca un politician pro-european, ars de credința în Lupta împotriva corupției.

Scopul cultivării lui Gabriel Oprea într-o Operațiune în care nu există bun simț, nu există memorie, nu există spaimă de ridicol, există doar hormonii luptei mafiote pentru Putere din România post-Băsescu, e simplu:

Pregătirea psihologică a momentului în care Gabriel Oprea va sări în barca PNL, partidul lui Klaus Iohannis și al Binomului SRI-DNA.

Puțină lume a observat că, în cazul numirii lui Eduard Hellvig ca director al SRI, Gabriel Oprea i-a tras preșul de sub picioare lui Victor Ponta, grăbindu-se să fie de acord cu opțiunea lui Klaus Iohannis înainte chiar ca ea să fie publicitată. La un interviu acordat lui Cătălin Striblea pe B1tv, la care am participat ca secund, Călin Popescu Tăriceanu a sugerat lovitura dată Coaliției de Gabriel Oprea prin acceptarea opțiunii înainte ca ea să fie discutată în Coaliție. PSD s-a trezit cu spatele la zid. Dacă încerca să negocieze cu Klaus Iohannis, risca să dezvăluie grava fisură din Coaliție.

Gabriel Oprea, posesor a două dosare penale, mult mai vulnerabil decît Victor Ponta față de Binomul SRI-DNA se pregătește de Marea trecere.

Problema de esență e următoarea:

Gabriel Oprea e greu de înghițit de electoratul lui Klaus Iohannis, cel care se iluzionează că la Cotroceni a venit, în fine, Arhaghelul unui Alt fel de politică.

Pentru a-l face acceptabil în Guvernul Partidului Meu, e nevoie de o campanie de propagandă și agitație avînd drept scop:

1. Terfelirea lui Victor Ponta astfel încît Gabriel Oprea să pară Răul cel mai mic.

2. Prezentarea lui Gabriel Oprea drept un luptător neînfricat împotriva Penalilor care pun la îndoială Justiția, Statul de Drept, apartenența noastră la NATO și la UE, într-un cuvînt, drept un șef de partid cu care Klaus Iohannis ar putea pune de un concubinaj fără a-și burzului electoratul.

Simona Ionescu, un ziarist cu experiență, din școala veche a presei postdecembriste, scoasă din scenă de așa-zișii deontologi, în realitate purtători de cuvînt ai Serviciilor, a demonstrat în chip strălucit că faptele de care a fost acuzat Victor Ponta sînt contravenționale și nu penale.

Chiar și fără să fi citit articolul Simonei Ionescu din Evz, am fost convins că Dosarul Victor Ponta e o făcătură stridentă a Binomului SRI-DNA pentru a-i oferi lui Klaus Iohannis cadoul de aniversarea zilei de naștere la Neptun:

Un Guvern PNL, care să-i aducă noi și nebănuite privilegii ca președinte.

Diversiunea Victor Ponta urmărit penal (Traian Băsescu a căzut în capcană zicînd că Ponta trebuia să ceară colegilor ridicarea imunității) are drept scop demisia lui Victor Ponta.

În numeroase rînduri, Gabriel Oprea a declarat că și-a dat cuvîntul lui Victor Ponta, și nu PSD.

Dacă demisionează sau dacă e suspendat Victor Ponta, Generalul poate săvîrși Marea Trecere fără a fi acuzat că și-a încălcat cuvîntul.

Între timp, va fi spălat cu săpun mediatic, șters cu limba și prezentat electoratului PNL ca un Abraham Lincoln al Regimului Klaus Iohannis.

Iar electoratul va înghiți pe nemestecate și dumicatul acestei noi Diversiuni.

Să-i fie de bine!