Gălăţeanul Codrin Arsene a ajuns, la doar 21 de ani, să viziteze peste 60 de ţări. Student la Ştiinţe Politice în SUA şi pasionat de Africa, românul a descoperit multe similarităţi între statele africane şi România.

Student la Ştiinţe Politice şi Studii Internaţionale, University of Chicago, bursier de merit, premiat cu 60.000 de dolari pe an, Arsene este un world-traveler profesionist, care a vizitat peste 60 de ţări din toată lumea, cu şederi prelungite în Statele Unite, Argentina, Tanzania şi vizitator permanent al continentului african, graţie unei pasiuni care a crescut cu fiecare nou stat vizitat: din Cairo la Cape Town, Dakar la Mombasa, din Tripoli la Lilongwe.

Liviana Mustafa: Cum se văd lucrurile în culisele acestui incredibil parcurs? Plecarea din România, şcoala în SUA şi pasiunea pentru lume, pentru călătorii? Codrin Arsene: Cred că ar trebui să începem tocmai de la ultimul lucru menţionat în intrebare: pasiunea pentru călătorii.

În cazul meu, dorinţa de a călători a fost principalul catalist pentru majoritatea proiectelor şi a realizărilor din viaţa mea, până foarte recent. De când mă ştiu mi-am dorit să văd lumea şi am folosit orice mijloc care mi-a fost pus la dispoziţie pentru a-mi îndeplini acest vis. Iar plecarea din România, precum şi celelalte realizări personale au pornit de la această dorinţa de a călători. Un world-traveler pasionat în aceeaşi măsura de politica la nivel global, de analiza politică.

Cum s-a definit interesul tău în acest domeniu şi ce obiective vizezi din acest punct de vedere? Pasiunea pentru politica la nivel global a început de când eram în România, dar s-a îndreptat în direcţii neaşteptate. Când eram în România eram interesat de politica românească, de politica externă a ţării, dar şi de contradicţiile tranziţiei la democraţie, pe care ţara noastră, şi noi ca români, le-am trăit.

Din multe puncte de vedere, această pasiune nu s-a modificat foarte mult, doar că s-a translatat într-o altă zonă de interes: Africa de Est. De fapt, unul dintre lucrurile involuntare pe care le fac, de câte ori sunt în Africa, sunt comparaţiile pe care le observ între România şi Kenya, Uganda sau Tanzania. Tanzania, din punct de vedere politic, social şi economic, este, în ceea ce mă priveşte, România anilor 1990.

Doar că, astfel de comparaţii trebuie făcute în mod selectiv. În acelaşi timp, cred că este păcat că nu există cercetători români care să facă cercetare comparativă între sistemele politice africane şi cele româneşti. Dar ceea ce mă interesează pe mine direct nu sunt aceste comparaţii, ci modul în care statele africane răspund la prezenţa şi influenta crescândă a statului chinez pe continentul african. În urmă cu şase ani, influenţa statului chinez în Africa era modestă, daca nu aproape inexistentă. Şapte ani mai târziu, în 2010, China va împrumuta mai mulţi bani statelor africane decât Banca Mondială.

Această schimbare de strategie aduce cu sine o serie de modificări sociale, politice şi economice, dar şi o serie de contradicţii cauzate de invadarea pieţelor africane cu produse, servicii, dar şi a diasporei chinezeşti. 

Africa. Te-ai dedicat atât din punct de vedere educaţional, cât şi profesional şi social, administrând unul dintre cele mai importante portaluri pe teme de African Politics. De ce Africa şi care sunt zonele principale de interes în această direcţie? De ce Africa? E greu de spus. De ce jurnalism, ştiinţe politice sau orice altă specializare? Fiecare dintre noi simte o chemare către o anumită specializare. În cazul meu, se întâmplă ca interesele mele să fie legate de politicile Comunităţii est-africane (Kenya, Tanzania, Uganda, Rwanda, Burundi) – o formă de organizare regională comparabilă cu Uniunea Africana sau Uniunea Europeană.

Sunt direct interesat de consecinţele investiţiilor chineze pe piaţa est-africană, atât la nivel macroeconomic, cât şi în cazul aşa-numitului «sector informal».

Până în momentul de faţă am făcut cercetare în două ţări, Tanzania şi Uganda, unde voi avea ocazia să-mi continui cercetarea pentru 3-4 luni, începând cu luna iunie, datorită unei burse care mi-a fost acordată de către University of Chicago. Portalul meu, African-politics.com, s-a remarcat deja ca o platformă de dezbatere, influentă în mediul electronic. Anul acesta a fost desemnat cel mai bun blog pentru a studia continentul african (top 50) şi al doilea cel mai bun blog în lista «100 best Blogs for Studying about Africa». Am început acest blog cu două obiective în minte. În primul rând, am vrut să-mi îmbunătăţesc  veleităţile jurnalistice în limba engleză. În al doilea rând, mi-am dorit să-mi testez propriile concepţii şi teorii despre Africa într-un sistem deschis, online, unde pot interacţiona cu alţi utilizatori pasionaţi de Africa.

Vara aceasta voi încerca să-mi extind platforma cu ajutorul unor studenţi africani. Am luat legătura cu două universităţi din Africa de Est, University of Dar es Salaam, şi University of Nairobi, şi sper ca din această colaborare să rezulte un portal pe care diferiţi studenţi africani să-şi poată exprima punctele de vedere pe diferite subiecte de interes general.  Unul dintre cei mai buni prieteni africani, te consideră «the most practical dreamer». Cred ca aceasta caracterizare vine în legatură cu ceea ce simti şi tu, de fiecare dată când revii în Africa: « simply surprising ». Ce înseamna Africa, simply surprising? De ce este nevoie pentru a declanşa o schimbare în bine? „Africa simply surprising” denota sentimentul pe care-l simt de câte ori revin acolo. Am petrecut opt luni în Africa, dacă iau în calcul toate călătoriile pe care le-am făcut, din 2006 până în prezent. De câte ori revin, mai ales în Africa de Est, nu văd boli, războie sau ignoranţă. Văd oamenii, cultura, speranţa şi credinţa.

Este un optimism contagios în aer, în întreaga zonă est-africană, iar acest optimism mă face, de multe ori, să simt că sunt un alt om. Asta nu înseamnă că nu există sărăcie, boli sau frământări sociale.

Dar poţi să-ţi foloseşti energia, entuziasmul pe care-l ai şi speranţa că lucrurile vor merge mai bine într-un univers în care aceste calităţi sunt bine venite.

Şi, în ultimul rând, îmi place foarte mult faptul că eşti respectat. Unul dintre lucrurile pe care le iubesc în Tanzania este faptul că oamenii sunt foarte respectuoşi şi prietenoşi. Mi-am făcut foarte mulţi prieteni şi cunoştinţe datorită atitudinii extrovertite a tanzanienilor.

Ţin minte cum, la început, trăiam cu teama că oamenii vor încerca să-mi ceară bani pentru că sunt alb, dar am sfârşit prin a realiza că majoritatea oamenilor cu care am interacţionat nu voiau decât să aibă un partener de discuţie. Fie şi măcar pentru cinci minute. Cât din tot ceea ce eşti tu astăzi are legătură cu România, cu viaţa ta în mediul educaţional, politic şi social din ţară? Ce sentimente ai vizavi de România şi câtă susţinere sau recunoaştere ai găsit aici? Cu siguranţă, o mare parte din ceea ce sunt azi se datorează educaţiei de care am avut parte, suportului venit de la familia mea, dar şi a anturajului în care mi-am petrecut cei patru ani de liceu, alături de redactorii de la ziarul Viaţa liberă, din Galaţi.

Nu cred că aş putea să spun cum m-au influenţat toţi aceşti factori, doar că cine sunt azi este rezultatul acestor experienţe şi a sprijinului acordat de aceşti oameni. Poate că, in viitor, viaţa mea nu va fi mereu definită de mediul educaţional, social sau politic din ţară.

Dar, în fiecare proiect, realizare personală, călătorie sau distincţie pe care am obţinut-o, există un dram de Românie.

----------------------------------

Interviu acordat, în exclusivitate, pentru Strada32.com, comunitate a românilor profesionişti din străinătate, şi evz.ro