Mii de oameni au stat umăr la umăr, noaptea trecută, pentru a vedea concertul Teatrului Național de Operetă susținut în Cimitirul Bellu, în cadrul evenimentului internațional Noaptea Muzeelor 2015. Cine n-avea chef de muzică, putea să viziteze cimitirul-monument, aleile sale fiind luminate cu candele.

Aglomerație era încă de la poarta cimitirului. La 9 trecute fix, unii intrau, alții ieșeau, în șuvoaie greu de stăvilit. “Mami de ce e așa de multă lume? Cine a murit?”, întreabă, mucalit, un puști de grădiniță. “N-a murit, măi, nimeni! Mergem la concert”, îi răspunde mama, ținându-l strâns de braț, ca să nu-l piardă prin mulțime.

Dintr-un capăt în altul, aleea principală era plină de oameni. Cu greu te puteai strecura mai aproape de scena amplasată chiar în fața Capelei Cimitirului Bellu. Pe scaunele așezate ca într-o sală de concert sau în picioare în jurul acestora, mii de oameni urmăreau concertul. Din păcate, însă, organizatorii n-aveau niciun pliant care să îți explice ce vezi pe scenă.

Arii celebre răsunau printre morminte

Rând pe rând, au urcat pe scenă Irina Baiant, Florin Budnaru, Ernest Fazekas, Adrian Nour și Cătălin Petrescu, acompaniați de Orchestra și Corul Teatrului de Operetă și Musical “Ion Dacian”. Au interpretat arii din spectacole de operetă și celebrul musical “Fantoma de la Operă”, dar și melodii din filmul artistic “Întâlnire cu Joe Black”.

“Nu e nimic morbid, domnișoară. Uite, sunt peste 2.000 de oameni la concert. Alții se plimbă pe alei, se uită la cruci și la cavouri”, îmi spune un polițist local tare relaxat, semn că niciun incident nu necesitase, până atunci, atenția sa.

Cavouri pe post de bancă

Și chiar așa era. Pe aleile luminate de sute de candele în bol de sticlă, oamenii se plimbau fără grijă. Din când în când, mai aruncau câte-un ochi spre vreun cavou impozant sau aprindeau lanterne de buzunar, ca să vadă ce scrie pe crucile mai “arătoase”  “Uite, măi, ăsta a fost mare aviator”, “Ce statuie frumoasă. E un înger care parcă plânge” sau “Pe aleea asta e înmormântat și Szobi Cseh, cascadorul ăla mare”, auzeai răzleț, în dreapta sau în stânga. Cum bănci nu prea sunt pe alei, vedeai din loc în loc tineri sau bătrâni șezând relaxați pe marginea mormintelor. Niciunul nu dădea semn că ar fi înfricoșat de peisaj. Privind spre cavoul de care se rezema, un tânăr oacheș își face rapid trei cruci și zice cu năduf: “Dumnezeu l-a odihnit deja, de ce să-l deranjeze ca ascultăm și noi puțină muzică?”.

Noaptea Muzeelor, un test de anduranță

Dacă te uiți la cozile de la intrare, pare să conteze foarte mult gratuitatea din Noaptea Muzeelor. La Muzeul Grigore Antipa, spre exemplu, unde în mod normal biletul de intrare costă 20 de lei pentru adulți, coada se întindea până dincolo de Muzeul Țăranului. Adică, pe vreo 500 de metri, oameni umăr la umăr, așezați pe trei rânduri delimitate garduri metalice. Jandarmi și poliție locală cu duiumul, așa că nu încerca nimeni să “sară peste rând”. Se intra în muzeu în grupuri de câte 50, dar coada avansa extreme de încet. “Se mai face coadă, de când a fost renovat Antipa sunt mai mulți vizitatori. Dar niciodată nu e ca în noaptea asta”, explică o doamnă care îndruma vizitatorii spre ieșire. Muzeul e mare, are mii de colecții (doar insecte sunt peste un milion de exemplare), așa că vizitatorii zăbovesc înăuntru, oricât ar încerca ghizii să îi grăbească. “Aproape două ore am stat la coadă, dar a meritat”, spune, în treacăt, o tănără grăbită să ajungă la alt muzeu.

Aproape 30 de muzee, printre care s-a numărat, în premieră, și cel al Băncii Naționale a României, şi 20 de organizaţii culturale au fost deschise, la Bucureşti, în Noaptea Muzeelor 2015. Potrivit organizatorilor, în 2014, la același eveniment, s-au înregistrat 191.956 de vizitatori. Anul acesta ei speră să treacă de pragul psihologic de 200.000 de vizitatori.