Ploieşteanul Ion Militaru, Tică, aşa cum îi spun prietenii, repară de-o viaţă instrumente muzicale. Criza i-a afectat şi lui afacerea pentru că, aşa cum spune „doctorul” de chitare şi acordeoane, „românul a uitat să se mai bucure de viaţă”.
Într-o prăvălie de zece metri pătraţi, în spatele unei tejghele plină cu tot felul de unelte, Ion Militaru îşi aşteaptă clienţii. Tică a învăţat să repare tot felul de instrumente muzicale de când avea 15 ani. „Am furat meserie de tatăl meu, care era expert în acordeoane, viori şi altele. Am făcut şi o şcoală la Timişoara, dar e diferenţă mare între teorie şi practică”, spune bărbatul ajuns la vârsta de 67 de ani.
De la Gheorghe Zamfir la nelu Ploieşteanul În aproape o jumătate de secol de experienţă, prin mâinile pricepute ale lui Tică au trecut câteva mii de instrumente muzicale. De la acordeoanele lăutarilor, până la pretenţioasele instrumente ale muzicienilor de la Filarmonica din Ploieşti, toate au prins viaţă în micuţul atelier din centrul oraşului. „Prin natura meseriei am cunoscut muzicieni mari, precum Gheorghe Zamfir, dar şi cântăreţi de muzică de petrecere, cum e Nelu Ploieşteanu. Ei sunt adevăraţii meseriaşi, eu doar le repar bijuteriile muzicale”, spune, fără falsă modestie, Ion Militaru.
Deşi are o urche muzicală deosebită, care îi permite să acordeze instrumentele după ce le repară, Tică nu le cântă decât prietenilor săi, la petrecerile restrânse. Fără a fi nostalgic, Ion Militaru îşi aduce aminte de vremurile din Epoca de aur, când atelierul său avea şapte angajaţi, care abia făceau faţă comenzilor. „Pe timpul lui Ceauşescu fiecare fabrică avea o brigadă artistică. Aveam de lucru non-stop, dar nu e cazul să disperăm, chiar dacă în ultima perioadă românul a uitat să se mai bucure de viaţă”, povesteşte meseriaşul. În opinia lui, pentru a repara un instrument muzical trebuie să ai ureche muzicală, pricepre şi multă răbdare.
Recomandările noastre
