Alexandroupolis este un excelent punct de plecare pentru explorarea insulelor nordice din Egeea.

La 300 de kilometri de Salonic şi la mai puţin de 50 de kilometri de graniţa cu Turcia, Alexandroupolis este exemplul perfect de oraş grecesc cochet, încărcat de istorie şi scăldat de apele de un albastru limpede ale Egeei.

Mult diferit de clasica vacanţă grecească, oraşul îi fascinează pe cei care caută noi orizonturi în mijlocul pietrelor antice şi ale plajelor nesfârşite. Nu este mai ieftin, nici mai vesel, nici mai însorit decât alte regiuni, ci este pur şi simplu diferit. Cei care se tem că s-ar putea depărta prea mult de mirajul clasic al Greciei, trebuie doar să ia feribotul şi, în două ore, descoperă una dintre cele mai frumoase insule: Samothraki.

Avantajul zonei este că, faţă de România, e destul de aproape: mai puţin de nouă ore cu maşina faţă de Bucureşti şi la ceva mai mult de o oră cu avionul. Turiştii români sunt destul de puţini prin aceste părţi ale Greciei, însă autorităţile locale se aşteaptă ca numărul lor să crească după inaugurarea, în februarie, a cursei directe Bucureşti-Alexandrou polis a companiei Sky Express. Astfel, traversarea Bulgariei cu maşina timp de circa opt ore poate fi înlocuită pentru circa 150 de euro cu un zbor de o oră şi un sfert.

Turism pentru clasa de mijloc

Capitala provinciei Evros nu este totuşi la îndemâna oricui. „Nu am mizat niciodată pe un turism ieftin, ci pe acei turişti din clasa de mijloc, care ştiu să aprecieze serviciile de calitate”, a declarat prefectul regiunii, Nikolaos Zambounidis. O cameră dublă la unul dintre hotelurile bune din Alexandroupolis trece lejer de 100 de euro pe noapte. Viaţa de noapte a Alexandroupolisului se desfăşoară într-unul dintre cunoscutele cluburi Prive Gold, Musiq, So Simple şi Avalon. O singură dezamăgire pentru reprezentantele sexului frumos: puţini greci se lasă convinşi să părăsească canapelele confortabile pentru un loc în ring.

Alexandroupolis este un excelent punct de plecare spre explorarea insulelor nordice din Egeea, Samothraki fiind poate cea mai cunoscută. Pe insulă se ajunge în circa două ore cu feribotul din Portul Alexandroupolis. Cazarea pe pământul unde s-au cunoscut părinţii lui Alexandru cel Mare îl poate scăpa uşor pe nou-venit de 100 de euro pe noapte, dar cunoscătorii spun că merită banii. Numită şi „refugiul zeilor”, insula a fost propulsată direct pe harta europeană a turismului istoric de vestigiile antice bine ascunse de vegetaţia luxuriantă şi piscinele naturale.

Oraşul de mătase, Soufli

La circa 70 de kilometri de Alexan droupolis, ascuns printre palmieri, micul oraş Soufli păstrează încă tradiţia mătăsii lucrate manual. În familia Bouroulitis, mătasea se împleteşte cu istoria. Muzeul şi magazinul din oraş prezintă o scurtă istorie a unui obicei care a pus mica localitate din nordul Greciei pe harta comerţului cu mătase. Pentru 10 euro, turistul va fi asigurat că eşarfa sa din mătase veritabilă este unică în lume. Odată ajuns în oraş, paşii îi poartă pe oaspeţi la muzeul Ta Gnafala, unde o englezoaică fascinată de tradiţiile elene gata să ofere oricând un pahar de ouzo sau tsipouro îi introduce în lumea veche a fabricanţilor de mătase, înconjurată de coşuri cu coconi de viermi de mătase şi aparate vechi care încă funcţionează.

PRIN DELTĂ

De la flamingo şi pelicani la vulturi

Cunoscătorii Deltei Dunării nu pot să rateze felul în care ştiu grecii să profite de delta lor, astfel că o escapadă cu barca pe râul Evros e nelipsită. Flamingo, cormorani, pelicani, specii de păsări aflate în pragul dispariţiei se refugiază pe lacurile Nymfon, Skepi şi pe lagunele Drana, Paloukia şi Laki.

Şi pentru că fiecare excursie pe apă trebuie să se lase cu o masă bogată în peşte, la mai puţin de o oră cu maşina un câine şi doi pelicani fac reclamă „Tavernei Nisiwtiko”, cunoscută prin preajma locului pentru specialităţile din tot soiul de peşti. Cu părere de rău, turistul părăseşte delta pentru a se aventura în codrii Dadiei.

Declarată încă din 1980 regiune protejată, pădurea Dadiei se întinde pe piscuri de munte cu altitudini care variază între 100 şi 1.000 de metri. Mai bine de 90% dintre păsările răpitoare din Europa s-au înghesuit în codrii Dadiei. Aici vulturii sunt cei care fac legea.