Crește la umbrã și necesitã locuri umede și soluri ușoare, bogate în sãruri minerale.
Urzica moartã este cunoscutã și sub denumirile: sugel-alb, urzicã creațã. În scopuri medicinale se folosesc planta și florile. Crește la umbrã și necesitã locuri umede și soluri ușoare, bogate în sãruri minerale. Conține mucilagii, flavonoide, tanoizi, saponozide, glicozide, ulei volatil, sãruri de potasiu.
Pentru calmare
Florile au acțiune emolientã, expectorantã și astringentã. Planta este utilizatã ca antidiareic, crește diureza și are proprietãți sedative. Urzica moartã este folositã pentru calmarea stãrilor nervoase ale femeilor în timpul menopauzei, se recomandã în insomnii și în diareele ușoare.
Ceaiul de flori sau din tulpini de urzicã moartã se folosește în, rãcealã, tuse, tuse convulsivã, se preparã cu conuri de molid un sirop care se administreazã bolnavilor.
Sub formã de infuzie se întrebuințeazã, în special, în bolile aparatului genito-urinar; leucoree, dismenoree ºi în hipertrofia sau inflamaþia prostatei.Sub formã de bãi, urzica moartã aduce ameliorãri în abcese, tumori, varice, ulcere și umflãturi datoritã gutei. Intern se administreazã sub formã de infuzie: o lingurițã de plantã mãrunțitã, la 200 ml apã clocotitã; se lasã 20 minute; se strecoarã, se îndulcește cu zahãr și se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Extern se folosește infuzia din 60 g plantã mãrunțitã la un litru de apã clocotitã; dupã 20 minute se strecoarã, se întrebuințeazã în spãlãturi vaginale, seara înainte de culcare; de asemenea, se folosește în comprese, gargarã, clisme sau bãi de șezut.