Horia Ghibuţiu: „În România, violul vine cu ascensorul. Iar cea care deschide uşa liftului pentru ca violatorul să scape nepedepsit e neverosimila clemenţă a justiţiei”.
În România, violul vine cu ascensorul. Iar cea care opreşte liftul între etaje şi apoi deschide uşa pentru ca violatorul să scape nepedepsit şi să-şi rotunjească palmaresul dintr-o oribilă cronică a agresiunilor sexuale anunţate este neverosimila clemenţă a justiţiei.
„Evenimentul zilei” vă prezintă în acest număr o faptă strigătoare la cer: un violator în serie a fost lăsat în libertate şi se plimbă bine mersi prin Bucureşti, deoarece unui magistrat i s-a părut că n-ar prezenta un pericol social concret. N-ar fi de mirare ca între timp răufăcătorul să fi plecat în Italia, pentru a îmbunătăţi procentul de infracţiuni româneşti din Peninsulă: conform Ministerului italian de Interne, exportul românesc de violuri din această ţară a ajuns la cota de 7,8%, iar presa relatează neobosit noi depăşiri de plan.
Dar poate că violatorul a rămas în Bucureşti. L-am putea zări pe Calea Plevnei sau pe Popa Tatu, de unde a fost pescuit în două rânduri de poliţişti, numai că efortul oamenilor legii a fost zadarnic, deoarece justiţia crede că locul acestui infractor care a primit pedepse totalizând 32 de ani de închisoare e printre noi. E posibil ca exact când parcurgeţi aceste rânduri, violatorul să-şi ascută îndelung cuţitul şi să pornească în urmărirea unei viitoare victime - eventual brunetă şi cu părul lung, aşa cum au fost precedentele sale ţinte. Să aştepte să intre în bloc şi să fugă după ea în lift.
Faptele comise de violatorul în serie - una dintre victimele sale a fost siluită în noaptea de Înviere, în timp ce alta era chiar avocata sa din oficiu, care a pierdut o sarcină din cauza agresiunii - stârnesc o indignare la fel de mare precum lăsarea sa în libertate, pe motive medicale, de către o justiţie demnă de un stat bananier.
Trăim într-o ţară în care violurile în serie sunt recompensate cu eliberări în serie, prin intermediul unui sistem care trage nădejde să împuşte note mari la începutul verii, când starea justiţiei româneşti va ieşi la raport în faţa Comisiei Europene. În timp ce asasini dovediţi sunt eliberaţi cu largheţe pentru boli închipuite, iar violatori recidivişti îşi pot transforma, în libertate, pasiunea maladivă în hobby, o femeie care smulsese trei ţăruşi băgaţi în pământ de un executor judecătoresc a fost trimisă după gratii, la Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Baia Mare. Faptul că a fost graţiată nu schimbă deloc datele problemei: în România se judecă anapoda, fie pentru şpagă, fie de frică, fie dintr-o revoltătoare şi crasă incompetenţă. Ştiţi cazul casieriţei din Germania care a fost concediată după trei decenii de muncă fiindcă a dosit bonuri în valoare totală de 1,30 euro? La noi, n-ar fi fost exclus ca ea să fi înfundat puşcăria, alături de alţi infractori la fel de periculoşi, care n-au taxat biletul pe transportul în comun sau n-au achitat la timp o rată la bancă.
Nu-mi imaginez că delincventul înrăit despre care scrie ziarul nostru ar face parte dintr-o mare gaşcă interlopă care cumpără de-a valma funcţionari, politicieni şi magistraţi, pentru a le adormi vigilenţa. Nu pot însă nici să-mi imaginez cât de liniştit doarme o judecătoare care îl lasă liber pe violatorul unei tinere ce a pierdut un copil, liniştea şi speranţa că trăim într-o ţară normală.
CITIŢI ŞI:
Recomandările noastre
