Am ținut neapărat să fiu prezent în calitate de căpitan secund la interviul luat de Cătălin Striblea lui Traian Băsescu pe B1TV și pentru a pipăi atitudinea lui Traian Băsescu față de Klaus Iohannis, președintele cu izmeneli de Imperator.

Eram interesat să dibui această poziție din mai multe motive:

1. Ca fost președinte, timp de 10 ani, Traian Băsescu are experiența necesară pentru putea face observații pertinente, chiar folositoare, după cele două luni de mandat ale succesorului său în Biroul Oval de la Cotroceni. În definitiv, oricît de os domnesc ar căuta ofițerii acoperiți din presă să ne convingă că e Klaus Iohannis, debutul într-o funcție de președinte, după cea de primar de oraș de provincie, nu poate fi decît dificil.

2. Traian Băsescu a fost și este liderul informal al Dreptei. Era mai mult decît interesant de văzut ce părere are Traian Băsescu despre președinția unuia care se vrea și lider al Dreptei.

Pentru a putea smulge ceva de la un interlocutor pe care-l știam din interviurile anterioare de neînvins cînd e vorba să nu vrea să spună ceva, am apelat la un șiretlic:

Cel al trimiterii la pozițiile sale anterioare față de Klaus Iohannis. A avut loc următorul dialog:

„Traian Băsescu: Nu. Eu nu cer nimic de la Iohannis, vreau să ne înţelegem foarte bine. Opţiunea mea – şi aici vă pot spune şi a doamnei Udrea – a fost că Ponta nu trebuie să iasă preşedintele României, dar nu a fost niciun fel de simpatie pentru Iohannis, considerându-l amîndoi soluţia mai bună din punct de vedere al democraţiei, pe Iohannis, dar neputînd să uităm că în 2012 dl Iohannis a fost unul care toată campania nu a putut să spună că a fost o greşeală.

Ion Cristoiu: Cele două luni v-au contrazis această...?

Traian Băsescu: Este devreme! Este devreme să facem o analiză a mandatului dlui Iohannis, dar, în mod categoric, nici acum nu mi-am schimbat un milimetru din convingerea că ar fi fost o catastrofă, cu un plagiator şi un om lipsit de caracter, cum este Ponta, în funcţia de preşedinte al ţării!”

Lesne de observat că Traian Băsescu se eschivează de la o minimă poziție față de debutul lui Klaus Iohannis ca președinte. Chiar dacă aserțiunile despre Victor Ponta ar putea fi puse sub semnul Răului cel mai mic, sigur e că Traian Băsescu, deși are, sunt sigur, o mie și una de observații la cele două luni de mandat ale lui Klaus Iohannis, a refuzat să le expună public.

Una dintre cauze ar putea fi instictul de om politic al lui Traian Băsescu, instinct care-i spune că, la fel ca și în cazul lui ca președinte, acum, la început, cînd sita șefiei e nouă, Klaus Iohannis se bucură de un suport popular uriaș. A critica un asemenea idol al Pieții e un risc pentru un politician, fie el acesta şi Traian Băsescu.

Există și o altă cauză.

Efectul Scandalului Elena Udrea.

Robert Turcescu m-a convins, în cîteva dintre dialogurile întocmite împreună la Nașul tv, că ținta întregii afaceri Elena Udrea e Traian Băsescu. Că e vorba de o Diversiune, n-am nici o îndoială. Va fi făcut miș-maș-uri Elena Udrea, sunt convins, dar una e c-a făcut și alta e că i se trîntesc dosare penale pentru a obloji Codruței Kovesi complexele celei care n-are curaj să se uite în oglindă pe vreme senină. Așa cum am mai scris, în Afacerea Elena Udrea te face să tresari abuzul ostentativ, gen, ni se rupe de ce spune lumea! dublat de huruitul publicitar, asigurat, printre altele, și de purtătorii de cuvînt ai binomului SRI-DNA. Cazul juridic, reclamînd muncă în tăcere, muncă înverșunată, care exclude tărăboiul de Telejustiție, e subțire. Ca dovadă că s-a lucrat la el nu în plan juridic, ci în plan politico-mediatic.

Despre efectele acestei Diversiuni asupra lui Traian Băsescu am mai scris.

Ca și Robert Turcescu sunt încredințat că Traian Băsescu are un opritor în această perioadă în manifestarea publică.

După interviul acordat de Crin Antonescu lui Cătălin Striblea pe B1TV am găsit o nuanță capitală la cele susținute de Robert Turcescu.

Scandalul Elena Udrea nu-l vizează doar pe Traian Băsescu.

Alături de altele, el face parte din Operațiunea Pămînt pîrjolit, menită a-i asigura lui Klaus Iohannis o scenă politică goală sau populată doar cu pițifelnici, pe care să facă gesturi majestuoase, de Imperator.

La o întrebare de a mea, tot la B1TV, și tot cu schepsis, pentru că se referea la un Crin Antonescu care-l cunoaște bine pe Klaus Iohannis și, prin urmare, ar putea să ne spună dacă președintele adevărat e cel din aceste două luni de mandat, Crin Antonescu a răspuns:

„Parcursul lui Klaus Iohannis este unul normal, este, din punctul meu de vedere, pînă acum foarte bun şi previzibil. Dacă cineva s-a aşteptat ca el să fie un personaj de ceremonial care să taie panglici, să nu se certe cu nimeni, s-a înşelat. Dl Iohannis, printre puţinele lucruri pe care le-a spus în campanie, a spus vreo două foarte grele. Iohannis a spus: Candidez şi vreau să fiu preşedinte pentru a schimba modul în care se face politică în România. Asta este o declarație copleșitoare. (...) Doi, domnul Klaus Iohannis este, şi prin experienţa sa de viaţă, şi prin natura sa, ca personalitate, un om aşezat, calm, care face lucrurile pas cu pas, dar cu o tenacitate şi cu o forţă ieşite din comun. Klaus Iohannis, avînd în vedere şi conjunctura, va fi un preşedinte extrem de puternic al României. România de facto va fi în următorii ani un regim prezidenţial. (...) Klaus Iohannis sper să fie un preşedinte mai puternic decît Traian Băsescu, tocmai pentru că va putea fi mai puțin contestat, pentru că va fi mai corect și trebuie să admitem următorul lucru: vom vedea ce se va întîmpla, nu depinde doar de Klaus Iohannis. Lucrurile pot să meargă în bine sau în mai puțin bine în funcție și de ceilalți actori ai scenei plitice, de viteza cu care mediul politic românesc, mediul public românesc generează lideri, pentru că în acest moment în spațiul public din România există un singur politican, un singur jucător politic, președintele Klaus Iohannis, care se bucură de credibilitate, care poate sta în fața tuturor riscurilor de dezechilibru democratic.”

De sesizat că fostul lider PNL a avertizat, e drept într-o formă subtilă, asupra pericolului întruchipat de curățirea terenului politic pentru afirmarea unui singur om:

Klaus Iohannis.

Așadar, Programul lui Klaus Iohannis e cel de devenire a Atotputernicului țării prin eliminarea oricărui concurent ca urmare a Dosarelor întocmite de DNA. Dintr-o instituție axată exclusiv pe lupta împotriva Corupției, DNA s-a transformat, în cîntările ofițerilor acoperiți din presă, într-o nouă Securitate din anii stalinismului românesc. Securitatea stalinistă cultiva denunțul ca realitate a vieții de fiecare zi. Denunțul că ești dușman de clasă. DNA cultivă și ea denunțul. Denunțul ca om politician corupt. În mărețul Program de  înlăturare a tuturor celor care ar putea să-l concureze pe Klaus Iohannis, DNA e principalul instrument. Nu mă interesează dacă acest Program e mascat sub faldurile Scopurile nobile ale României lucrului bine făcut. Mă interesează că un Klaus Iohannis care să facă ce vrea în țara asta și, prin el, să facă ce vor Structurile, are nevoie de scoaterea din joc a tuturor politicienilor care ar îndrăzni să cîrtească și înlocuirea lor cu cîrlănițe gen Alina Gorghiu. Unul dintre cei socotiți primejdioși pentru Atotputernicia Imperatorului e Traian Băsescu. Un altul, la fel de primejdios, e Crin Antonescu. În aceiași emisiune, Crin Antonescu a anunțat că se va retrage din politică. Să se aștepte și de la Traian Băsescu un astfel de anunț?!