Covorul roșu se întinde în această seară, de la ora 19.30, la Palatul Copiilor din Capitală, pentru premiera de gală a fi lmului lui Tudor Giurgiu „De ce eu?”. Drama, inspirată de controversatul caz „Cristian Panait”, a marcat deja spectatorii la premiera mondială de la Berlin și la vizionarea de presă, de săptămâna trecută.
Regizorul Tudor Giurgiu a răspuns întrebărilor EVZ legate de filmul despre procurorul Panait, unul despre eșecul unei generații din care face și el parte. Una care a crezut că schimbările din 1989 și despărțirea de comunism înseamnă o rupere definitivă de un sistem mafiot și corupt.
- EVZ: Singur împotriva tuturor. Acesta a fost cazul procurorului Cristian Panait?
- Tudor Giurgiu: Un om tânăr care a dispărut, un simbol pentru mulți colegi și prieteni care vedeau în el un om de mare viitor, extrem de bine pregătit, care a fost sacrificat și împins să facă ceea ce a făcut. Mi-am dat seama că indivizi din sistem, tipi fără scrupule, din politică, din justiție, din orice mecanism din acesta, văd un om normal, tânăr, cu valori și cu coloană, ca pe un excentric, un ciudat, când, de fapt, oamenii de genul acesta reprezintă motorul schimbării.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pentru mine, ca regizor, contează povestea. Să ai o poveste bună, un scenariu credibil și personaje adevărate.” TUDOR GIURGIU, regizor
- Au fost coincidențe în timpul filmărilor?
- Da, cumva la filmul acesta, fără să fiu mistic, au fost întâmplări care m-au marcat și m-au făcut să cred că întâlnirea de peste timp, între mine și personajul real, nu e întâmplătoare. L-am admirat din nou, fără să-l cunosc, pentru convingerile lui, pentru curajul de a-și susține părerea, l-am înțeles pentru eventuale mici compromisuri făcute.
Cultura, încotro? am întrebat noi. „Pe vale în jos, din păcate. Nu e un domeniu sexy. Nu sunt subiectele la ordinea zilei nici Cultura, nici Educația. De fapt, Cultura e un pic răcită!”, a răspuns Tudor Giurgiu FOTO: ARHIVA PERSONALĂ
Tinerii au nevoie de modele
- Panait impresionează prin seriozitate...
- Emilian Oprea face un rol extrem de greu. M-a surprins. Nu numai pe mine, ci pe toți cei din echipa de filmare. Era extraordinar de concentrat și de atent. E o dovadă că există actori foarte buni, din păcate, nedescoperiți. Mie nu mi-a venit să cred că, până la 35 de ani, nu i-a dat nimeni o șansă. Mi-aș dori ca tinerii să vină să-l vadă, pentru că nu toată lumea din țara asta privește la emisiunile cu bebelușe și cu maneliști. Există tineri în formare care au nevoie de modele și filmul acesta cred că vorbește despre felul în care poți să răzbați într-un sistem corupt, greu, ca multe altele în România, și cât de mult contează să nu-ți alterezi valorile în care tu crezi. Aveam multe dubii și nu știam cum să termin filmul. Când vezi cum se poate stinge un destin de excepție, înțelegi cât de important e să trăiești fiecare clipă, să profiți la maximum de șanse. Eu am fost total rupt. În 2002, era primul an al TIFF-ului și eram înnebuniți, în martie și aprilie, să pregătim festivalul. Când am așezat toate ziarele în ordine și am început să citesc, totul a căpătat sens imediat. Cu cât cercetam mai adânc, detectivistic, se vedea clar că totul a fost instrumentat și omul acesta a fost folosit. Când nu au mai avut nevoie de el și au înțeles că e o nucă prea tare l-au ejectat din sistem. Nu am informații, nu am acces la ele, dar sunt convins că s-a pus o presiune enormă pe el.
- La ce te aștepți după premiera de gală de astăzi?
- Mă aștept ca lumea să vină să vadă filmul. Esențial este să se vorbească despre el. Cred că filmul acesta ne dă o cheie de a discuta despre ce vrem în această societate.
Recomandările noastre
