Pitorească adunare la Patriarhie în sfânta zi de duminică!
S-au strâns cam cinci sute de suflete - considerabil mai puţine decât cele care au sfidat criza mondială vineri seara, lichidând ca termitele stocurile de textile cu preţ redus, la aşezământul cultural din Băneasa, cunoscut şi sub numele de mall. Ieri, la Dealul Mitropoliei au venit preoţi, victime ale mineriadelor, reprezentanţi ai Noii Drepte (ştiţi, băieţii aceia care apar cu lozincile lor non-UE la fiecare marş al minorităţilor sexuale prin Bucureşti) şi, dacă aţi fi trecut prin zonă, aţi fi zărit, poate, şi câţiva pierde-iarnă. Revendicările au vizat măsura de introducere în circulaţie a paşapoartelor biometrice, documente care ar conţine numărul fiarei, 666! Ucigă-l toaca şi-a vârât, aşadar, coada în documentele făcute de Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice, iar ţara pare să aştepte cu sufletul la gură deznodământul unei dezbateri zguduitoare: va aduce Direcţia Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor lămuriri, pentru ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să poată lua decizia cea dreaptă înainte de a adopta o poziţie oficială în această chestiune?
Pătrunderea lui Michiduţă în actele publice nu ar fi însă unicul pocinog al autorităţilor - ieri, oamenii au protestat şi faţă de stocarea datelor privind convorbirile telefonice, iar de aici până la creşterea în volum a manifestaţiei ca urmare a aportului nou-înfiinţatei Coaliţii Împotriva Statului Poliţienesc a fost doar un pas.
Pe fond, preocuparea faţă de libertatea şi demnitatea românilor e legitimă, mai ales într-un loc în care „Big Brother“, alias statul-spion, şi-a făcut de cap decenii bune. Dar Cel-cu-coarne nu trebuie evocat în această discuţie şi, oricum, drăcuim prea des.
Cred că, de fapt, Scaraoţchi e căutat acolo unde nu este, impresia fiind că din peisaj lipsesc doar bubulii lui Pavel Coruţ, scriitor prolific, la fel de popular la noi, într-o vreme, ca serialul „Dallas“ şi ca integramele. Dacă tot e să ne uităm după Necuraţi verzi pe pereţi, mai degrabă i-am găsi la Ciorogârla, acea aşezare din spaţiul NATO unde se evaporă din senin nişte arme. Sau într-o situaţie care chiar a băgat naţiunea în sperieţi: cazul de la Braşov. Sincer, nu pare că e lucrarea Satanei eliberarea provizorie a unui infractor deosebit de periculos, dintr-un motiv care îi face pe toţi oftalmologii să se închine? Faptul că un urmărit general s-a plimbat ca Vodă prin lobodă atâtea luni, fără să-l ştie nici vântul, nici pământul, nu ar semăna tot cu o poznă de-a lui Nichipercea? Când cei din Craiova, acest Triunghi al Bermudelor pentru justiţia română, parcă au făcut pe dracu-n patru să dispară urmele unui fugar care de fapt nici nu se ascundea cum vi se pare? Nu tot treaba lui Sarsailă?!
Cu scuzele de rigoare faţă de cei ofensaţi de pomenirea Împieliţatului, se cuvine observat că a cerceta paşapoartele sataniste e curată pierdere de timp în comparaţie cu denunţarea drăciilor numite corupţie şi incompetenţă.
Citiţi şi: Protest la adresa „paşapoartelor Diavolului“
Recomandările noastre
