Apa vie și apa moartă din „Harap Alb” nu sunt doar mituri
- Geta Neacsu
- 31 ianuarie 2015, 00:00
În mitologia română, apa vie și apa moartă sunt folosite de eroi pentru a prinde putere. Apa vie conferă tinerețe veșnică și vigoare, iar apa moartă vindecă rănile. Ceea ce erau cândva basme, ca în „Harap Alb”, au devenit acum realitate.
Conform descoperirilor care datează încă din 1939, de pe vremea când inginerul Marcel Violet a observat beneficiile apei de ploaie asupra plantelor și animalelor, s-a început cercetarea pentru a afla mai multe lucruri. Asta, pentru că apa de ploaie avea o încărcătură energetică ce îi conferea anumite proprietăți. Pe lângă Marcel Violet, mai sunt și alți cercetători care au ajuns la concluzia că sub acțiunea unui câmp electromagnetic și sonor se poate obține un tip de apă cu efecte ca cele din basme. Gheorghe Lucaci, împreună cu prof. dr. Ion Mânzatu, au descoperit că prin procesul de electroliză a apei se disting două tipuri de ape: o apă vie – cea alcalină, cu efect pozitiv și stimulator, care se obține la polul negativ (catod), și o apă moartă - acidă, cu efect negativ și distrugător, care se obține la polul pozitiv (anod). Cele două ape se despart printr-un perete din țesătură, iar apa este inofensivă prin consumare.
Consumul apei vii determină dezvoltarea țesuturilor sănătoase și însănătoșirea celor vătămate, iar apa moartă distruge bacteriile. În cazul animalelor, apa alcalină le ajută să crească mai repede, iar apa acidă ajută la distrugerea paraziților sau a diferiților dăunători.
Doctor Corneliu Moldovan, Director General la Institutul Național pentru Medicina Complementară și Alternativă „Prof. Dr. Florin Bratila”, este de părere că apa alcalină este benefică. „Consumul regulat de apă alcalină poate preveni - alături de o dietă alcalină, de practicarea exercițiilor fizice și de evitarea fumatului și a consumului de alcool - apariția unor boli cronice severe cum ar fi diabetul, cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială, boli cerebro-vasculare și boli canceroase”, spune dr. Corneliu Moldovan.
Apa moartă, pentru psoriazis
„Apa acidă o recomand pentru bolile de piele, precum psoriazis, arsuri sau răni externe. Aceasta nu se consumă. Doar apa alcalină se bea și este eficientă chiar și în tratarea cancerelor”, completează doctor Otilia Crăciun. Medicii japonezi (precursorii utilizării apei alcaline ca tratament intern ) indică următoarele afecțiuni ce pot fi tratate: artrita, dureri acute de cap, afecțiuni ale aparatului circulator, afecțiuni ORL, dereglări ale ciclului menstrual, aritmii, astm bronșic, boli ale organelor excretoare, gastrita, constipația, hemoroizi, boli de ochi.
Cura efectivă înseamnă că dimineața se bea jumătate de litru de apă alcalină, la temperatura camerei, iar după aceea, timp de 40-45 de minute, nu se consumă nimic. Cu 45 de minute înainte de prâz sau cină se bea jumătate de litru de apă alcalină și, după hrănire, nu se mai consumă nimic timp de două ore.
Mituri despre apă
Mitul 1: Alcalinizarea cu bicarbonat de sodiu sau minerale este același lucru. Adăugarea de bicarbonat de sodiu în apă va schimba pH-ul. Cu toate acestea, nu veți primi beneficii antioxidante sau alte beneficii despre care au vorbit profesioniștii în domeniu.
Mitul 2: Sucurile pot ține locul apei. „Atenție la băuturile artificiale (foarte des conțin, în cel mai bun caz, un procent ridicat de zahăr), colorate și adiționate de tot felul de substanțe (caramel, acid carbonic, acid fosforic) care, chiar dacă nu sunt nocive (fosfații și polifosfații interferează asupra calcifierii oaselor), pot cauza probleme fiziologiei aparatului digestiv (aerofagie, piroză, meteorism, disbioză, flatulență)”, spune dr. Claudia Dămoc.
Mitul 3: Cele opt pahare de apă pe zi. Mitul despre cum această cantitate de apă, băută zilnic, te ajută la arderea grăsimilor și contribuie la cura de slăbire a fost demontat de cercetătorii de la Universitatea din Alabama. Concluziile unui studiu pe care aceștia l-au efectuat au arătat faptul că un consum mai mare de apă duce la arderea grăsimilor, însă acest lucru nu are un impact semnificativ asupra greutății corporale.