„GUONIAN HAO!“. Mii de asiatici stabiliţi în România trec, în această noapte, în Anul Boului.

Departe de casele lor, aproximativ 8.500 de chinezi, potrivit datelor de la Oficiul Român pentru Imigrări - sau peste 10.000, neoficial - sărbătoresc, în această seară, intrarea în Anul Boului. Mai bogaţi sau mai săraci, patroni sau simpli angajaţi, studenţi sau elevi, ei au o singură certitudine, chiar şi în România: la masa festivă vor avea cu toţii colţunaşi cu carne şi peşte, simboluri ale prosperităţii, care le vor aduce noroc în noul an.

Noaptea Familiei

Trecerea dintre ani este cel mai important moment, chinezii trebuind să-l petreacă în familie. „Indiferent cât de departe sau oricât de ocupaţi ar fi, chinezii se întorc în familie, în noaptea Anului Nou. În cazurile excepţionale în care nu pot fi prezenţi, cei de acasă le păstrează locul liber la masă pe toată durata nopţii, ca şi când ar fi în familie. În această noapte sunt uitate toate certurile şi supărările“, explică Binwei Xu, unul dintre patronii restaurantului „Oraşul Interzis“.

Ca în toate restaurantele chinezeşti din Bucureşti şi din ţară, meniul acestei nopţi este plin de semnificaţii. „Tradiţia cere ca la fiecare masă de Revelion să existe un peşte. El nu va fi consumat în totalitate, resturile aruncate simbolizând că anul care vine va fi unul mai bogat. La ora 12.00 noaptea se mănâncă obligatoriu «Jiaozi» - colţunaşi cu carne!“, explică Xu. Şi carnea de vită va fi prezentă, fiind Anul Boului. De lângă preparatele obligatorii nu vor lipsi aripioarele picante, iarba de mare Hai Dai, vita cu legume, supa-cremă de ouă de broască ţestoasă şi celebra ţuică de orez cu Ginseng, berea Tsingtao şi vinul de orez, rulourile de banane şi plăcinta de porumb.

Un „La mulţi ani“ mai expresiv

„Guonian hao!“, sau „Să ai parte de un Revelion bun şi frumos!“, ar fi traducerea celor două cuvinte. În general, urările chinezeşti de Anul Nou sunt mult mai plastice decât cele europene. „Trăieşte-ţi viaţa mult mai frumos!“, „Să ai parte de o sănătate de taur!“ şi alte asemenea vorbe frumoase sunt mult mai sugestive decât un simplu „La mulţi ani!“, explică Xu.

El mai descrie un obicei al nopţii dintre ani: „Pe toată durata Revelionului, uşile şi ferestrele stau încuiate, pentru a nu lăsa spiritele malefice să intre în casă“. Cum în nordul Chinei Revelionul ţine şi 15 zile, cheful în familie este pe măsură. Cu părere de rău, Xu recunoaşte că munca şi mai apoi afacerile l-au ţinut multe Revelioane chinezeşti departe de casă. La cei 35 de ani pe care îi are, plecat încă din 1994 din ţara natală pentru a profita de „mirajul“ european al României, Xu are doar cuvinte de laudă pentru români, deşi i se citeşte în intonaţie mai ales politeţea inegalabilă a asiaticilor.

Aer curat de Bucureşti

Salariat la Panda Travel Agency, Zhu Hongyu este impresionat de un aspect pe care bucureştenii l-ar contesta in corpore. „Aveţi un aer foarte curat în Bucureşti şi multă pădure! La noi, este multă poluare...“, a remarcat chinezul de 31 de ani, venit doar de doi ani şi jumătate în România. Spune că îi plac românii, pentru că sunt buni şi înţelegători. „Dar este foarte scumpă viaţa aici!“, a mai remarcat Zhu. Totuşi, asta nu-l împiedică să iasă cu prietenii români la un meci de baschet sau la o terasă cu mici, sarmale şi mămăliguţă, stropite cu vin autohton.

Necesitatea ca românii să accepte printre ei chinezi este explicată de Huang Yajun, CEO la Hainan Airlines. „Din păcate, în România este o populaţie îmbătrânită. De aceea, forţa de muncă din China vă este necesară“, spune el. Ceea ce-l nemulţumeşte este traficul de aici. „Şi în oraşele mari chinezeşti este trafic mare. Dar în România este blocat, în timp ce în China el se mişcă“, zâmbeşte Huang.

PUBLICAŢIE

„Chinezii din România“, zece ani de apariţie

• Periodicul de informare al comunităţii chineze din România a ajuns deja la aproape 500 de numere. „Într-un tiraj de aproximativ o mie de exemplare pe ediţie, ziarul conţine toate ştirile din România care interesează comunitatea noastră, idei de afaceri şi sfaturi pentru conaţionalii mei care doresc să deschidă o afacere aici“, îl descrie Li Jianhua, 54 de ani, director şi redactor-şef al periodicului. Fin observator al vieţii de aici, ziaristul aflat în România de 16 ani a remarcat unele mici probleme de relaţionare.
• „Voi sunteţi încă în căutarea propriei identităţi. Se mai vede că aţi ieşit destul de recent dintr-o altă orânduire. În plus, nu întotdeauna ne arătaţi atenţia pe care o merităm. În Italia, Franţa, Anglia sau chiar în Ungaria suntem mai bine trataţi“, a constatat Li.