Generaţii întregi l-au adulat şi i-au cântat melodiile: Artemios Ventouris Roussos, cunoscut sub numele de Demis Roussos, a murit astăzi, lăsând în urmă cântece greu de uitat şi poveşti legate de personalitatea sa marcantă.

S-a născut în Egipt, la 15 iunie 1946, fiind fiul unei familii de greci expatriaţi: George şi Olga, care au fost nevoiţi să părăsească Alejandría, după ce pierduseră totul în timpul lui Gamal Abdel Nasser, şi care s-au intors în Grecia după războiul “Suez-ului“ . Mama sa era cunoscută sub numele artistic de Nelly Mazloum.

A povestit despre el

Printre multe alte date ale personalităţii sale marcante, date care desigur, cum se întâmplă în cazul tuturor marilor artişti care trec în nefiinţă, ies acum la iveală, se află şi faptul că, în 1982 a fost coautor al cartii A Question of Weight impreuna cu prietena sa Veronique Skawinska. În această carte povesteşte cu sinceritatea lupta sa dusa contra obezităţii şi despre cum în anii  80 a dus o luptă împotriva stărilor de depresie ce deveneau tot mai frecvente.

Aflat în anul 2012 în România pentru a susţine un concert de Crăciun, Demis Roussos a povestit despre viaţa sa, într-un interviu pentru Click.

„-Care sunt cele mai frumoase amintiri despre copilăria dumneavoastră în Egipt?

-Toate. Nu există una anume. Parfumurile, locurile, sunetele Alexandriei din copilăria mea erau magnifice.

Pe atunci, Egiptul şi în special oraşul în care trăiam era plin de greci. Peste tot auzeam muzică arăbească şi grecească, era ceva extraordinar.

-Cât de dificil a fost momentul în care familia dvs. a trebuit să fugă în Grecia ?

-A fost foarte greu. Familia mea a pierdut totul şi a trebuit să o ia de la capăt. Dar eram greci, aşa că ne-am descurcat.

-Cine v-a insuflat pasiunea pentru muzică?

-Tatăl meu. Aveam acasă o chitară la care m-a învăţat să cânt. El a fost cel care m-a încurajat să urmez calea asta.

-În ce moment aţi ştiut că muzica este viaţa dvs.?

-La 5 ani, am început să cânt în corul bisericii la care mergeam cu părinţii mei. Apoi, la 17 ani am înfiinţat o trupă cu câţiva prieteni. Se numea „The Idols”. Eu eram chitaristul. La un moment dat, vocalistul s-a îmbolnăvit şi i-am ţinut eu locul. Aşa a început cariera mea vocală.

-Cum v-a schimbat viaţa primul mare succes pe care l-aţi avut cu  melodia „Rain and tiers”?

-Când eşti tânăr şi succesul îţi apare brusc în cale, însoţit de o sumă uriaşă de bani, intri în panică. Nu ştii ce să faci.

-Faci multe, multe lucruri, printre care şi multe prostii. Aveam 22 de ani. Îţi imaginezi că voiam să-mi cumpăr şi să fac o mulţime de lucruri.

-Dintre toate hiturile internaţionale, cântate de generaţii întregi, care vă sunt cele mai dragi?

-Nu pot spune că există unul care mi-este foarte drag. Mi-am iubit toate cântecele. Au fost copiii mei.

-Dar dacă ar fi totuşi să aleg unul, cred că ar fi „Rain and tiers”, pentru că este cel care mi-a adus succesul internaţional.

-Aţi cântat mult dragostea? Aţi cunoscut marea dragoste?

-Oooo! Am fost un norocos, pentru că am cunoscut marea dragostea de mai multe ori. Am fost căsătorit şi mi-am iubit toate soţiile.

-Când eşti artist, eşti sensibil la tot ce e frumos. Aşa că ajungi repede şi uşor să trăieşti marea dragoste.

-Pe cei doi copii ai dumneavostră, Emilie şi Cyril, i-aţi îndrumat spre o carieră artistică sau şi-au ales-o ei?

-Cred că au moştenit asta. Au muzica în ADN. De fapt, au trăit înconjuraţi de muzică.

-Mergeau la concertele mele, tatăl meu le cânta mereu la chitară.

-Mili, cum o alint eu pe fiica mea, este actriţă, face filme şi se ocupă de cariera mea, iar Cyril este DJ şi un bun muzician.

-Aţi fost un tată sever sau aţi încercat să le fiţi mereu prieten şi confident?

-Nu ştiu, întrebaţi-o pe fiica mea (râde). Am fost foarte apropiat de copiii mei. Genul mai cool. I-am lăsat să facă propriile alegeri.

-Aţi trăit şi călătorit prin lumea întreagă. Unde vă simţiţi acasă?

-Nicăieri şi peste tot. Nu am rădăcini undeva. M-am născut în Egipt, am trăit în Grecia, iar acum locuiesc în Franţa. Dar pot locui oriunde. Mâine dimineaţă mă pot stabili aici, la Bucureşti. Pentru mine nu contează locul, ci oamenii de care sunt înconjurat. Ei sunt cei care mă fac fericit.

-Aţi concertat de mai multe ori în România şi chiar aţi locuit aici o perioadă. Ce vă place?

-România este o ţară magică. Există aici oameni şi locuri extraordinare. Dacă nu mi-ar plăcea, n-aş reveni.

-Aveţi o viaţă plină de succese.  Mai aşteptaţi şi alte provocări de la viaţă?

-Mereu. Un artist care nu caută provocările nu este un adevărat artist.

-Şi pentru 2012 ce vă doriţi?

-Aş vrea ca mama să mai trăiască încă un an, nepoţii mei să fie bine şi tot ce e mai bun pentru familia mea.