Horia Ghibuţiu: „Stimate domnule prim-ministru Putin, sunt ispitit să-i transmit preşedintelui nostru că aţi glumit“.
Stimate domnule prim-ministru Putin, vă scrie unul dintre jurnaliştii cărora v-aţi adresat, indirect, joi, pe parcursul conferinţei de presă transmise de postul rus de televiziune Vesti şi preluată apoi de staţiile româneşti. N-am avut privilegiul de a fi la „dacea“ (reşedinţa de vacanţă) dumneavoastră din Novo-Ogarevo, locul unde v-aţi referit la ţara noastră, dar când aţi vrut să vă asiguraţi că jurnaliştii au priceput mesajul dumneavoastră, că şi l-au notat şi îl vor transmite cu acurateţe preşedintelui României, zău dacă nu m-am simţit vizat. Mai ales că aţi şi scrutat camera cu privirea dumneavoastră de peruzea, de parcă ne şi puteaţi vedea pe noi, cei care vă sorbeam poveţele la televizor.
N-a fost unica ocazie în care i-aţi pomenit joi pe ziarişti. Dacă am reţinut corect, aţi zis cam aşa: „Urmăresc şi presa europeană occidentală, şi pe cea nord-americană, scuzaţi-mă, dar nu văd acolo o evaluare obiectivă a evenimentelor curente“. Nu voi lua în discuţie presupusa apetenţă a presei occidentale şi americane pentru abordări subiective. În schimb, voi încerca să vă descreţesc fruntea amintindu-vă o istorioară care circulă pe seama dumneavoastră şi a presei din Rusia. Astfel, se povesteşte că într-o frumoasă zi de vară, în timp ce moţăiaţi pe un şezlong, la Soci, căţeluşa dumneavoastră favorită, Koni - au cunoscut-o mulţi dintre prietenii dumneavoastră, de la Angela Merkel la Silvio Berlusconi - v-ar fi lins tălpile. Iar dumneavoastră, pe jumătate adormit, aţi fi spus: „Domnilor ziarişti, de data asta chiar exageraţi!“.
În lumina acestor precizări şi pentru a evita evaluări subiective ale crizei generate de sistarea livărilor de gaz rusesc pe Bătrânul Continent, îngăduiţi-mi să verific dacă mesajul pe care presa trebuie să-l transmită preşedintelui Băsescu după observaţiile dumneavoastră a fost unul serios sau doar o glumă, evident, mult mai amuzantă decât cea de mai sus.
Ne puteți urmări și pe Google News
Aşadar, în timp ce gesticulaţi energic în faţa camerelor de luat vederi, aţi declarat următoarele: „Eu am pentru România o contraofertă pe care cred că va fi greu să o refuzaţi. Vă rog să-i transmiteţi acest lucru preşedintelui Băsescu. Tot volumul de gaz rusesc de care are nevoie Ucraina într-un an suntem dispuşi să-l vindem companiei de stat din România. Şi după aceea să-l revindeţi mai departe Ucrainei!“. După acest mesaj, aţi făcut o mică pauză şi aţi dat, complice, din cap, întrebându-ne: „Merge? Sper că aţi consemnat!“.
Domnule Vladimir Vladimirovici Putin, dacă oferta mai e valabilă, mă văd nevoit să vă mărturisesc că ne puneţi într-o situaţie delicată. Spun asta deoarece Ucraina e lângă noi şi, în pofida diferenţei de opinii dintre ţările noastre privind Insula Şerpilor, ne-am dori să ne păstrăm relaţiile de bună vecinătate, aşa cum e obiceiul în noua Europă. Chiar dacă noi suntem în NATO, în timp ce vecinii noştri, nu.
În plus, doar din curiozitate şi pur ipotetic vorbind, la ce preţ ne-aţi da gazul de care are nevoie Ucraina de-a lungul unui an? La 250 de dolari - un preţ, citez, „foarte privilegiat“ - pentru mia de metri cubi, cât v-a spus Aleksei Miller de la Gazprom că l-a propus „partenerilor“ dumneavoastră din Ucraina, pentru a-l vinde apoi împreună Occidentului la un preţ mai mare? Sau la preţul mediu de 340 de dolari pentru mia de metri cubi, cât ar fi gazul pe care l-aţi importat din ţările Asiei Centrale, adică Turkmenistan, Kazahstan şi Uzbekistan?
Domnule prim-ministru, ştiu că poziţia oficială a ţării dumneavoastră în criza gazului este în asentimentul poporului rus: conform unui sondaj al postului de radio moscovit Ekho, 56,6% dintre cei întrebaţi erau împotriva livrării de gaz către Ucraina. Iar oamenii de pe stradă chestionaţi de Reuters au mărturisit că de vină ar fi partea ucraineană, adică Iuşcenko şi Timoşenko, aceştia nedorind să plătească, motiv pentru care în România şi în Bulgaria spitalele şi şcolile nu pot fi încălzite. Fără să fiu împuternicit să vă transmit un mesaj oficial din partea ţării mele, permiteţi-mi, totuşi, să vă reţin atenţia cu următoarea concluzie: după ce mi-am notat, silitor, tot ce ne-aţi propus, sunt ispitit să-i transmit preşedintelui nostru faptul că, fără doar şi poate, aţi glumit. Cred însă că nu a fost de glumă în cazul în care aţi intenţionat să aflaţi dacă mai e posibil ca Europa să dârdâie în anul de graţie 2009. Şi nu doar de frig.
Recomandările noastre
