Se poate oare ca o limbă să fie vorbită în mai multe limbi? Să ştiţi că se poate. La noi totul se poate. Zi că nu-i aşa?! Limba română poate şi este vorbită în: română, romgleză, romaghiară, moldoivană, roromală şi char romnenormală. Nu-i aşa?
La noi, cum se vede, lumea-i liberă să-şi bată joc de limbă aşa cum o trăsneşte prin minte, fără să-şi dea seama că, de fapt, îşi bate joc de sine, întâi de toate, şi de înaintaşii săi, care le-au încredinţat o atât de frumoasă şi bogată zestre, dată nouă de Dumnezeu. Dar cui să-i spui? Cine vrea să te audă? Pe unde e la ea acasă legea turmei şi-i dau ghes cu englezismele, pe unde funcţionează legea terorizării limbii autohtone de către limba ocupantului, pe unde se face văzută „ruşinea” de a vorbi precum au vorbit înaintaşii, pentru că, vezi tu, limba literară contemporană română „nu-i la modă”. Şi, în cele din urmă, avem ce avem: un amalgam lingvistic: fiecare vorbeşte cum îl trăsneşte, încât cei cu romgleza, de pildă, nu-i prea înţeleg pe cei cu moldoivana, iar moldoivanii, după cum le este pornirea, nici nu vor să-i audă pe cei cu romgleză, cât de limba română literară – nici atâta!
Şi cam de ce să nu-şi bată joc de frumuseţea acestei limbi deopotrivă năvălitorii nepoftiţi cu băştinaşii rătăciţi? Doar nimeni şi nicicând n-a fost şi nu este tras la răspundere penală pentru încălcarea normelor literare. Şi-apoi dacă merge aşa şi au ajuns până aici vorbitorii, oricât de deocheat s-ar exprima, de ce să nu meargă mai departe? Doar regulile de exprimare într-o limbă literară nu sunt cum ar fi, bunăoară, regulile de circulaţie în transport, pentru încălcarea cărora eşti tras pe dreapta, amendat sau lipsit de dreptul de a mai urca la volan, fie şi o anumită perioadă. Aceasta în cel mai bun caz. Dar avem prea destule exemple când, din cauza nerespectării regulilor de circulaţie, unii plătesc cu viaţa... Cum se vede, ar trebui să-i dăm dreptate şi celui care ar sări cu gura şi ar zice că una-i una şi alta-i alta, de aceea n-avem ce compara lucrurile, mai cu seamă la capitolul pericol pentru viaţa omului.
Într-adevăr, sunt chestiuni diferite şi, bineînţeles, consecinţele sunt diferite – atunci când încălcăm normele literare ale limbii şi când încălcăm regulile de circulaţie rutieră sau de zbor aerian... Dacă din cauza nerespectării regulilor de circulaţie îşi pierde viaţa doar un anumit număr dintre cetăţenii unui popor, odată cu înlocuirea limbii unei societăţi, moare întregul neam. Este diferenţă, nu?
Limbajul omului este o formă de igienă sufletească şi morală pentru dăinuirea lui. După gradul de curăţenie, după ţinuta limbajului poţi aprecia starea de spirit, trăinicia şi durata unei naţiuni. Limba nu e doar sufletul unui popor, limba este locaşul fiecărui om, în care se regăseşte şi îl identifici. Gradul de cunoaştere a limbii denotă gradul de cultură şi civilizaţie a unui popor. Nimic altceva nu te duce la cultură decât curiozitatea de a cunoaşte. Fără doar şi poate, atunci când vei avea consideraţie faţă de cultura neamului tău, vei şti a aprecia şi alte culturi şi vei putea savura din tezaurul geniului uman. Evident, cultura limbii denotă cultura interioară a individului, cu care se identifică, pe când izvorul fiecărei culturi, fiecărei civilizaţii este limba. Fără ea, fără limbă, nimeni şi nimic nu poate spune nimic: nici piatra, nici fierul, nici aurul – nici o operă de artă, oricât de valoroasă ar fi, nici omul, bineînţeles. Fără limbă totul e mort. Cum am cunoaşte lumea, dacă lucrurile din jur n-ar vorbi, în limba lor, despre sine cine sunt, cum arată şi ce valoare au? Limba, întâi de toate, identifică omul, gradul de cultură şi civilizaţie al acestuia. Aş îndrăzni, totuşi, să întreb: despre ce cultură şi civilizaţie poate fi vorba, odată ce izvorul este atât de poluat? Mai trebuie oare să vorbim la ce duce amestecul limbii pentru identitatea unui neam? Doar se ştie: dacă încrucişezi un cal cu un măgar, nu rezultă nici cal, nici măgar, ci un catâr. Aceasta ne dorim să avem – o societate de catâri?
Ar fi bine să-ţi dai răspuns şi la întrebarea: Cum e mai bine să te numeşti român sau să fii numit neam de catâri?
Recomandările noastre
