E suficient să spui "birocraţie românească" şi deja începi să regreţi că ai abordat subiectul.
Mai bine îţi dai cu o măciucă în cap decât să ai de-a face cu ea, cu birocraţia carpato-danubiano-pontică. Ştiu, toţi cei care au avut de-a face cu insituţiile europene sunt gata să jure că nimic nu e mai cumplit decât birocraţia UE. Dar asta seamănă cu un soi de snobism: e la modă să te plângi, între două avioane, de standarde, directive, proceduri, acorduri şi alte reglementări UE. Şi pare, pur şi simplu, exagerat să faci asta aşteptând să-ţi vină rândul la un ghişeu unde ţi se spune, când îţi vine rândul, că ai greşit coada.
În România, adminstraţia publică (centrală şi locală) e reglementată de peste 165 de acte normative (şi lista creşte) care se suprapun, se contrazic sau, deşi sunt atât de numeroase, lasă adevărate viduri legislative (la care s-a ajuns fie din prostie, fie din interes). Dacă luăm în considerare, ca pe o fatalitate, corupţia din admi nis traţia publică din România şi îi suprapunem debandada legislativă avem imaginea unei capcane din care nu poate ieşi niciun om cu scaun la cap. Nu există soluţii logice, previzibile. Doar două variante există: ori te laşi păgubaş, ori dai mită, şpagă, peşcheş, bacşiş, plocon, şperţ, dai dreptul, uiumul, atenţia (nu degeaba există în limba română atâtea cuvinte care definesc asta).
An de an, instanţele din România au de judecat zeci de mii de litigii generate de prevederi neunitare, neclare, incoerente, disparate. Apar, paradoxal, sentinţe contrare pe aceeaşi speţă, toate legale (în funcţie de legea la care se apelează). Există legi modificate, remodificate, re-remodificate, care conţin, după atâtea îmbunătă ţiri, articole care se contrazic unul pe altul. Există norme de aplicare a legilor care ajung să răstălmăcească ceea ce, cum-necum, au votat parlamentarii. Debandada e supremă. Situaţia pare ideală doar pentru jurnalişti (cârcotaşi prin excelenţă), care n-au a se plictisi; nu există destul spaţiu tipografic şi/sau spaţiu de emisie câte subiecte de acest fel apar!
Situaţia e ucigătoare pentru funcţionari, judecători şi, desigur, pentru cetăţenii unui stat-monstru preocupat de el însuşi şi nu de binele oamenilor care îl întreţin. Situaţia e avantajoasă, în realitate, doar pentru beneficiarii sistemelor de şpagă şi pentru cei care, "ungând", se pricep să profite.
Am descris o stare de fapt, o societate în care orice încercare de a stabili sisteme de valori e o naivitate. Ce altceva îţi rămâne decât să-ţi iei câmpii? Că doar nu te poţi pune cu Sistemul, nu?
Ei bine, am cunoscut zilele trecute o specie de oameni optimişti, care şi-au pus în cap să aducă puţină ordine în acest hăţiş. Ei încearcă să alcătuiască un Cod Administrativ al României, adică un fel de Constituţie a administraţiei centrale şi locale. Proiectul ar urma să extragă esenţa celor 165 de acte normative de care pomeneam la începutul acestui text, să pună totul cap la cap, să netezească asperităţile, să elimine con tradic ţiile şi să reglementeze ceea ce e nu e reglementat, deşi ar fi nevoie (de exemplu, nu e clarificat regimul de drept administrativ aplicabil actelor emise de preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale; alt exemplu, sectoarele Bucureştiului nu au personalitate juridică, deşi se comportă ca şi cum ar avea).
Dacă le iese figura celor de la Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice şi grupului de lucru alcătuit din 30 de experţi, atunci vom avea, peste un an, un proiect de lege care ar putea să clarifice multe lucruri şi ar ajuta mulţi români să încărunţească un pic mai târziu. Deocamdată, câtă vreme e vorba de multă muncă (atât calitativă, cât şi cantitativă), truditorii acestui proiect sunt lăsaţi să-şi facă treaba. Se poate presupune că, pe măsură ce ne vom apropia de finalizarea proiectului, vor apărea presiunile politice şi vor apărea încercările politicienilor de a-şi asuma Codul Administrativ al Ro mâniei. Şansa ca acesta să fie cu adevărat util şi să ajungă să fie adoptat este ca proiectul să fie făcut cunoscut oamenilor, astfel încât să şi-l asume ei, principalii beneficiari. Acest Cod ar putea fi una dintre puţinele veşti bune de anul viitor.
Recomandările noastre
