În ultimele 24 de ore, una dintre cele mai importante instituţii ale României a fost sub asediu. Nemulţumiţi că nu şi-au mai încasat de două luni stimulentele, angajaţii Ministerului Finanţelor Publice (MFP) au oprit activitatea. În situaţia în care conflictul nu va fi rezolvat într-un interval cât mai scurt, lucrurile pot degenera, creând un haos total. De ce haos? Pentru că alte multe alte categorii de bugetari spun că le-a ajuns cuţitul la os şi că vor să se alieze protestarilor de la Finanţe.

Mai mult, în cazul în care salariaţii Finanţelor, cei ai Fiscului, ai Gărzii Financiare şi ce se mai află în ograda MFP nu îşi reiau activitatea - va fi pusă în pericol plata salariilor către ceilalţi bugetari: profesori, medici, etc.

Haos-ul poate pune stăpânire pe România, aşa cum s-a întâmplat şi în Grecia. Doar o mică paralelă între cele două ţări: avem acord de împrumut cu FMI, amândouă state se află în top 10 state în prag de faliment, aşa cum susţin analiştii de la CMA.

Şi la ei, ca şi la noi, sistemul bugetar a fost întotdeauna favorizat. Înainte de criză, unii greci se angajau la stat pentru a avea parte de salariu bun, prime, sporuri şi multe alte facilităţi, ceea ce le aduceau veniturile la un nivel comparabil cu cel din vest.

La noi, chiar dacă salariile au fost majorate în perioada 2004-2008 de câteva ori, aşa cum susţine ministrul Finanţelor din aceea vreme, Varujan Vosganian, tăierea de 25% a salariilor coraborată cu Legea salarizării, prin care mai multe sporuri au fost anulate, a făcut ca pălmaşii de la MFP să primească cele mai mici lefuri. Asta dacă le comparăm cu veniturile angajaţiilor celorlalte ministere, aşa cum a declarat şi ministrul Ialomiţianu, care vrea să asigure un "sistem echitabil de salarizare".

Să revenim totuşi de unde am plecat. Cine are dreptate? Protestatarii sau ministrul împreună cu şeful Fiscului? Cei doi şefi au fost huliţi în ultimele 24 de ore de către proprii angajaţi mai mult decât în toată perioada în care aceştia se află la conducerea unor instituţii importante.

Dacă e să analizăm la rece, dreptatea e de partea ambelor părţi. De ce?

În cazul în care ne punem în postura de angajat al MFP ne batem cu pumnul în piept şi strigăm în gura mare că dreptatea e de partea noastră, şi pe bună dreptate. Asta pentru că angajaţii din cadrul MFP sau instituţiilor din coordonarea sau subordinea Finanţelor au salariile mici.

Potrivit unui document obţinut de la INS, câştigul salarial mediu brut lunar plus stimulente în 2009 era de 4.343 de lei. Din această sumă mai mult de jumătate este reprezentată tocmai de aceste stimulente, care nu au mai fost acordate în ultimele două luni.

Totuşi dacă e să comparăm datele pe 2009 se poate observa că MFP se află pe poziţia a 14 din cele 44 de instituţii ale statului din punct de vedere al câştigului salarial mediu brut plus aceste stimulente. Dar dacă ne uităm doar la câştigul salarial mediu brut pe 2009 este adevărat faptul că în MFP e cel mai mic salariu mediu brut din instituţiile statului.

Apropo, ştiţi la ce valoare s-a ridicat anul trecut Fondul de stimulente în MFP? La nu mai puţin de 890,73 milioane de lei. Şi aceşti bani s-au împărţit la 32.194 de oameni. Asta înseamnă că fiecare salariat a încasat lunar din fondul de stimulente 2.305 lei , în timp ce salariul mediu brut a fost de numai 2.037 de lei.   Unde este nedreptatea? Sau de ce nu au dreptate în integralitate protestatarii atunci când îşi cer aceste drepturi?

Acest lucru se poate observa la orice colţ de stradă, unde de la pâine la ciorapi sau alte câte şi mai câte, pot fi cumpărate de la comercianţi ambulanţi care nu-ţi eliberează bon fiscal.

Dacă e să intrăm mai în profunzime, aproape în orice piaţă din Capitală găseşti ţigări de contrabandă. Nu este deloc greu de observat. Doar să treci pe acolo şi auzi mesajul "'ţigări, ţigări ieftine, avem ţigări". Ce e de mirare este faptul că aceştia nu sunt stingheriţi nici de Garda Financiară, nici de portărei, dar nici de poliţie. Contrabanda cu ţigări a ajuns la cote alarmante. Producătorii de ţigarete au avut o campanie uriaşă în primăvară în care precizau că un miliard de euro este contrabanda cu ţigări, bani care ar putea fi folosiţi în construcţia de locuinţe, de şcoli, de spitale etc.

Dacă e să intrăm şi mai în detaliu, ne putem aduce uşor aminte ori din presă, ori de la cunoştiinţe, fapte de genul "am primit somaţie de plată pentru un leu" sau "m-au nenorocit cu controalele cei de la Fisc. Zi de zi sunt pe capul meu şi-mi caută nod în papură", lucru des întâlnit la firmele mici.

Şi atunci ne putem întreba: nu cumva are dreptate şi ministrul Ialomiţianu, când spune că "aştept rezultate. O să primească stimulente cei care au performanţe în ceea ce priveşte reducerea evaziunii fiscale"? Răspunsul este uşor de dibuit.

Ministrul nu dă semne dă slăbiciune, iar asta nu face bine negocierilor. A rămas de unul singur, toţi colegii din cabinetul Boc au menţionat că acest protest este treaba ministrului şi că el trebuie să-şi rezolve problema în propria ogradă.

Însă, deja apare efectul denumit "bulgăre de zăpadă". Tot mai mulţi bugetari se alătură colegilor din Finanţe.

Semnalul de alarmă ar trebui tras cât mai urgent. Nu doar de Ialomiţianu, ci de toţi miniştri. De ce? Pentru că, aşa cum am arătat la început, o astfel de problemă va afecta întreg sistemul bugetar şi nu numai.

Fostul ministru al Finanţelor Varujan Vosganian avertiza ieri seară că dacă nu se rezolvă problema protestarilor cât mai repede va exista un efect dramatic asupra echilibrului bugetar, având în vedere că octombrie este o lună decisivă în colectarea veniturilor la buget.

Al doilea lucru este că nu vor mai putea fi plătite drepturile salariale nici către ceilalţi bugetari. Al treilea, dar al cărui impact este pe termen mediu şi lung, constă în faptul că România va avea o imagine pătată în relaţia cu FMI şi Comisia Europeană.

Peste câteva zile experţii celor două instituţii trebuie să sosească în Bucureşti, iar cele mai multe discuţii vor trebui purtate tocmai la MFP. Nu cred că dacă se va continua protestul şi săptămâna viitoare, specialiştii externi vor putea analiza împreună cu Ialomiţianu, şi cei câţiva oameni care nu participă la protest, cifrele cheie din bugetul pe 2011.

Nici nu mai încape vorba de posibilitatea negocierii unui nou acord cu FMI în situaţia în care la geamurile instituţiei se scandează hoţii sau demisia.