Zeci de mii de copii se află în grija statului, care cheltuieşte lunar pentru întreţinerea lor 77.000 de mii de lei. Foarte puţini pot fi însă adoptaţi.

Aproape 70.000 de copii se aflau, anul trecut, în grija statului, potrivit statisticilor Ministerului Muncii. Dintre aceştia, aproximativ 24.000 erau găzduiţi în centre publice şi private, iar mulţi dintre ei stau în sistem până la vârsta majoratului.

Cu toate acestea, doar mai puţin de 1.700 puteau fi adoptaţi, după cum arată datele Oficiului Român pentru Adopţii (ORA). În aceste condiţii însă, pierderile sunt imense: copiii devin "asistaţi social pe viaţă", iar statul cheltuieşte cu ei lunar sume foarte mari, susţine şeful ORA, Bogdan Panait. Iar afirmaţiile acestuia sunt confirmate chiar de calculele Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului din cadrul Ministerului Muncii.

"Statul cheltuieşte lunar pentru copiii plasaţi la asistenţi maternali şi în centre de plasament aproximativ 77.000 mii lei", spun oficialii instituţiei.

Doar 20% sunt doriţi

În timp ce reprezentanţii Direcţiei susţin că micuţii rămân în grija statului cu anii, pentru că familia naturală nu îndeplineşte condiţiile să-i primească înapoi, Panait e de părere că vinovaţi sunt şi responsabilii din Asistenţa Socială, care "nu fac eforturi reale pentru reintegrarea co piilor în familii".

"Asistenţii maternali au fost gândiţi ca o alternativă intermediară la instituţiile statului, până când i se găseşte copilului o familie, fie rude mai îndepărtate, fie o familie adoptivă. Acum, copiii stau şi şase-şapte ani la asistenţi maternali. Sunt nişte vicii ale sistemului care îl transformă pe copil într-un asistat pe viaţă şi, în plus, nici situaţia lui juridică nu e clarificată", este de părere acesta.

Specialiştii din cadrul Ministerului Muncii evidenţiază şi un alt impediment în calea găsirii unei familii pentru copiii protejaţi de stat: "Majoritatea familiilor adoptive îşi exprimă dorinţa de a adopta copii mici, în vârstă de până la doi ani, iar aceştia reprezintă aproximativ 20% dintre cei aflaţi în sistemul de protecţie specială".

Însă Bogdan Simion, preşedintele Federaţiei Organizaţiilor Nonguvernamentale pentru Copil (FONPC), crede că este de vină şi legea. "Nu e vorba doar despre faptul că se fac anchete sociale pe hârtie şi nu se urmăreşte planul individualizat, ceea ce încalcă interesul superior al copilului. O mare problemă o reprezintă şi legea, care solicită consimţământul rudelor până la gradul IV ale copilului părăsit pentru ca acesta să poată fi declarat adoptabil. Asta îngreunează foarte mult procesul de a dopţie, care poate dura ani întregi. Trebuie modificată legea în acest sens şi apoi introdus şi un termen maxim până la care copilul trebuie declarat adoptabil", conchide Simion.

Lege nouă, ţinută în sertare

De altfel, una dintre prevederile unui proiect de modificare a Legii adopţiilor este şi stabilirea unei perioade maxime de doi ani de la abandon în care copilul să fie declarat adoptabil, pentru a nu rămâne în sistem. Deşi chiar reprezentanţii Ministerului Muncii consideră noua lege "nu doar oportună, ci şi necesară", având în vedere că ar putea ajuta la scăderea cheltuielilor bugetare, proiectul se află în circuitul avizării de mai bine de un an.

"Sistemul e leneş, inert. Iar unii directori se cred mici Dumnezei, cred că pot stabili ei destinul unui copil şi decid dacă şi cui să fie dat spre adopţie. Am găsit directori care au nenorocit copiii. (...) Facem controale la direcţiile unde sunt foarte mulţi copii în sistem şi nu sunt adoptabili să vedem ce se întâmplă. Au fost cazuri în care copii de 11 ani, fără părinţi în certificat, stăteau încă la asistenţi maternali", încheie şeful ORA.

"Sunt vicii ale sistemului care îl transformă pe copil într-un asistat pe viaţă şi nici situaţia lui juridică nu e clarificată." BOGDAN PANAIT, şeful ORA "Se fac anchete sociale pe hârtie şi nu se urmăreşte planul individualizat. Se încalcă interesul superior al copilului." BOGDAN SIMION preşedinte FONPC

HIBELE SISTEMULUI

Angajaţii pleacă, numărul copiilor creşte

Din ce în ce mai mulţi angajaţi părăsesc sistemul de Protecţie a Copilului din cauza reducerilor salariale, în timp ce numărul copiilor care a jung în grija statului este în creştere în ultima vreme, susţin reprezentanţii ONG-urilor.

"Eu cred că problema mare pe care o au direcţiile acum este numărul de copii nou-intraţi în sistem. Doar în judeţul Vaslui, spre exemplu, 100 de asistenţi maternali şi-au dat demisia şi, astfel, numărul copiilor pe care îi are în grijă Direcţia a crescut de la 177 la aproape 340", susţine preşedintele Federaţiei ONG-urilor pentru Copil, Bogdan Simion.

În aceste condiţii, arată el, "ar fi foarte dificil să reformezi sistemul de protecţie socială în aşa fel încât copiii să ajungă cât mai repede într-o familie aşa cum prevede proiectul de modificare a legii adopţiilor". Însă, reprezentanţii Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului din cadrul Ministerului Muncii susţin că "aplicarea prevederilor proiectului de lege nu presupune angajarea de personal în cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului" şi că "nu există nicio legătură cu restructurările din domeniu".

"Conştienţi fiind de faptul că şi în cazul personalului care lucrează în cadrul Direcţiei pot exista persoane care intenţionează să renunţe la calitatea de angajat, datorită constrângerilor bugetare actuale, ne exprimăm convingerea că mare parte dintre aceştia îşi vor manifesta solidaritatea faţă de societatea românească, în general, şi faţă de copiii pe care-i au în îngrijire, în mod special", consideră oficialii Ministerului Muncii.

Bogdan Panait, şeful Oficiului Român pentru Adopţii (ORA), ridică şi problema "lipsei de profesionalism din sistem". "Din 60.000 de oameni care lucrează acum în sistemul de protecţie a copilului, sub 1.000 sunt asistenţi sociali ori au studii de specialitate. Restul... ce s-a nimerit, pe ideea că, dacă ai copii acasă, te pricepi să ai grijă şi de cei aflaţi în grija statului", arată Panait.

Oficialul a adăugat că ar vrea ca ORA să monitorizeze cazurile instrumentate de specialiştii direcţiilor din momentul în care un copil e declarat adoptabil, iar o familie e declarată adoptatoare, pentru a avea o evidenţă clară a situaţiei celor mici.

Citiţi şi:

• Viaţa, ca un produs defect: vrea să restituie copilul adoptat
• Copilul adoptat, o marfă cu retur?