EXCLUSIV. Cu ocazia premierei lungmetrajului său de debut, regizorul a discutat pe larg despre relevanţa graniţelor.

EVZ: Ai aşteptat 10 ani să faci "Morgen", a meritat? E fiecare cadru cum ţi l-ai dorit? Marian Crişan: Nu ştiu dacă e exact cum îmi imaginam acum 10 ani că va fi primul meu film. Am filmat o grămadă de videoclipuri, de reclame şi câteva scurtmetraje în aceşti 10 ani şi lucrurile au ajuns aici. Nu ştiu ce să zic, vedeam lucrurile alt fel acum 10 ani, şi filmul, şi viaţa. Nu sunt adeptul scenariului "definitiv", scenariul n-a fost niciodată gata, nici măcar acum (când "Morgen" are premiera - n.r.), după părerea mea.

Scenariul a avut un draft cu care am participat la concursul de la CNC, apoi au mai existat trei pe măsură ce îmi făceam cercetarea apropo de lumea imigranţilor, de Poliţia de Frontieră etc., şi se tot adăgau şi editau lucruri. Asta a continuat după începutul filmărilor şi în timpul acestora. Filmul nu înseamnă doar respectarea unui scenariu, acesta din urmă e doar o unealtă, un mijloc de a-ţi arăta intenţiile.

Ca să prindă viaţă, un film are nevoie de mult mai mult. Scenariul e doar un ghid, ca şi castingul, de pildă. Nu cred că dialogurile trebuie să rămână bătute în cuie pentru că aşa au fost scrise. Nu cred în astfel de reţete, deşi e foarte greu să scapi de ele apropo de scenariu, mai ales de cele americane. Toată lumea vede aceste filme de foarte mult timp şi s-a obişnuit cu un mod de a vedea filmul de cinema, plus durata - poate fi de două ore sau de 100 de minute...

E un schematism naiv de care e greu să scapi. Şi eu vreau să scap. După părerea mea, trebuie să ajungem la alt nivel cu cinemaul, fără scheme de scris scenariul, fără reguli despre cum să îl începi sau să îl termini. E ca şi în literatură, cele mai bune romane nu respectă nicio regulă.

Cum ai făcut cercetarea? E o parte inerentă a oricărui scenariu. O poţi face înainte, în timpul sau după ce ai scris scenariul. Cercetarea trebuie făcută acolo unde se întâmplă lucrurile pe care vrei să le povesteşti. Mă intrigă ceva dintr-o zonă, dar nu ştiu exact adevărul. Atunci mergi şi afli.

În cazul nostru era vorba de lumea imigranţilor, aşa că ne-am întâlnit cu câţiva, cu reprezentanţi ai Oficiului român de Imigrări, să aflăm informaţii despre cum arată situaţia lor din 2010, nu ce am văzut în filme sau ce am citit în cărţi, să discutăm cazuri reale ... Am stat de vorbă mult şi cu Poliţia de Frontieră Română, întâi la Bucureşti, apoi la Salonta...

Ce te-a surprins în timpul cercetării, pentru că avem cu toţii idei preconcepute despre imigranţi.... Adevărul este că multe lucruri din filmele pe care le-am văzut chiar aşa sunt. Chiar aşa se trece graniţa - cu camionul, prin apă. Pe mine m-a surprins faptul că într-un loc atât de liniştit ca Salonta, un orăşel de nicăieri, în împrejurimile lui, pe câmpurile acelea, se întâmplă nişte lucruri tragice. Sunt oameni care trec zilnic pe jos frontiera, în toată acea zonă şi oriunde în lume, de altfel. Asta m-a frapat: într-un loc în care în aparenţă nu se întâmplă nimic, există o lume invizibilă, care mai apare la ştiri - "a fost capturat etc.".

E acolo, dar noi n-o ştim cu adevărat. Am descoperit nişte lucruri incredibile. Sunt cadavre descoperite primăvara în ferme părăsite (oameni îngheţaţi) sau oameni îngheţaţi în râuri, scoşi şi spitalizaţi. Asta înseamnă cercetare, să afli cât mai mult despre personaje.

Dar tu n-ai inclus în film astfel de cazuri tragice, e "Morgen" despre varianta blândă a imigraţiei? Da, din punctul de vedere al personajului român, Nelu, aşa este, dar din din punctul de vedere al imigrantului Behran, nu e chiar o poveste blândă. El se află în situaţia unui om pierdut într-un nicăieri. E comic ce se întâmplă cu el, dar situaţia e totuşi una limită, pentru că Nelu şi Behran nu pot comunica. Imigrantul e pe drum către familia lui din Germania şi, deci, într-o situaţie tragică.

În "Megatron" aveai un personaj negativ invizibil. Aici până şi cel negativ e nuanţat, de ce? Nu cred că trebuie să ai un personaj negativ. Nu simt nevoia ca eroul să aibă un contrabalans. Evident, trebuie să existe un conflict cât de cât, altfel nu te mai uiţi (râde). Dacă mă gândesc la filmele lui Mike Leigh, sunt oameni observaţi într-o dramă intimă, nu personaje pozitive şi pozitive. Eu consider că Nelu e un personaj şi pozitiv, şi negativ. Ce face el nu e neapărat moral: faptul că îi ia bani imigrantului şi îi şi foloseşte, că îl pune şi la treabă îi încarcă conştiinţa.

Chiar în primele variante ale scenariului, el era destul de negativ. Dar nici în viaţă nu suntem "negativi" şi "pozitivi" (râde). Cât poţi să nuanţezi în 100 de minute sau cât poţi să surprinzi? Nu foarte mult... Iar dacă porneşti din start cu percepţia că ăsta e rău, dai în ceva foarte schematic şi de duzină.

Ce ai vrea să înţeleagă spectatorul lui "Morgen" despre graniţe? Pentru noi graniţele nu mai sunt importante şi acesta a fost unul din motivele pentru care am făcut "Morgen", să arăt un moment din istoria locului în care am locuit şi pe care îl cunosc, adică Salonta. Pentru noi graniţa a fost mereu prezentă, de când eram copii. Ţin minte că mergeam în Ungaria o dată la câteva luni, puteam să trecem cu paşaportul numit "de trafic".

Dar stăteam la cozi, ni se scoteau bagajele din maşină, oamenii erau percheziţionaţi, era destul de aiurea. Ţi se părea incredibil că ai trecut graniţa. Ai mei cumpărau gumă de mestecat, praf de spălat, ce nu era în România. Tot timpul s-a făcut trafic pe graniţă, ceva se vinde, ceva se cumpără.

Acum graniţele nu mai există, se trece uşor, cu buletinul. Te pune pe gânduri - a existat vreodată graniţa altfel decât în capul nostru? Până la urmă, deşi toată lumea circulă liber, societatea românească de acum nu e mai evoluată decât era acum 10 ani. Nu poţi să zici că acum merităm să trecem frontiera, că suntem mai buni.

PERFORMANŢĂ

"Morgen", un film cu o gestaţie de un deceniu

Lungmetrajul de debut al lui Marian Crişan a avut premiera internaţională la Festivalul de la Locarno de anul acesta, unde a cucerit patru trofee, inclusiv premiul special al juriului, acordat celei de-a doua cea mai bună producţie din competiţia internaţională. În România, a avut premiera pe 1 octombrie, iar între 7 octombrie şi 4 noiembrie, va fi prezentat la Salonta (locul unde au avut loc filmările), la Satu Mare, Ineu şi Oradea, printre alte localităţi, în cadrul unei caravane cinematografice.

Totodată, "Morgen" va deschide Festivalul de Film de la Iaşi. Lungmetrajul lui Marian Crişan se concentrează asupra relaţiei dintre Nelu (Hathazi Andras), bodyguard în supermarketul din Salonta, şi Behran (Yalcin Yilmaz), un emigrant kurd care apelează la localnic şi la soţia acestuia, Florica (Elvira Rîmbu) pentru a-l adăposti şi a-l ajuta să ajungă în Ungaria.

Marian Crişan, câştigător al Palme d'Or pentru scurtmetrajul "Megatron", a declarat în conferinţa de presă de ieri că i-a luat 10 ani să realizeze "Morgen", film produs de Anca Puiu (Mandragora). Imaginea a fost semnată de Tudor Mircea, în timp ce de decoruri s-a ocupat Koteles Robert.