OBSCENITATEA SECURITĂŢII. Poetul a semnat un denunţ obscen împotriva criticului Negoiţescu, homosexual declarat, şi a altor scriitori.

O relaţie intimă între un scriitor în floarea vârstei şi a carierei, celebru prin creaţia sa, orientarea sexuală şi viaţa boemă, şi un tânăr sărac dintr-un sat din Ardeal ce dorea să calce pe urmele poetului Arthur Rimbaud. Aceasta a fost premisa unui episod ce a zguduit lumea literară în primăvara lui 1977, imediat după dezastruosul cutremur. Protagoniştii erau criticul literar Ion Negoiţescu şi poetul Petru Romoşan.

Deşi relaţia dintre cei doi se consumase cu trei ani în urmă, Securitatea a reactivat-o în contextul politic creat de aşa-numita "mişcare Goma". După ce scriitorul Paul Goma a aderat printr-o scrisoare trimisă la Europa Liberă la Carta 77 (celebrul protest împotriva încălcării drepturilor omului iniţiat în Cehoslovacia de Vaclav Havel), Ion Negoiţescu i-a scris în martie o scrisoare de solidarizare, transmisă, de asemenea, la Europa liberă.

A-l aresta pe Ion Negoiţescu pentru atentat la siguranţa statului ar fi fost o greşeală strategică a Securităţii în condiţiile în care protestul viza printre altele încălcarea dreptului la liberă exprimare. Ca atare, Securitatea a preferat să-l acuze pentru homosexualitatea manifestă, pe atunci incriminată de Codul Penal. Cum Petru Romoşan fusese urmărit încă de când era elev de liceu, în perioada în care Ion Negoiţescu îi cultiva intens prietenia, sarcina a fost foarte simplă.

"M-a atenţionat că ar fi homosexual"

"Cârligul" a fost mai mult decât banal. Tânărul Romoşan nu avea viză de flotant, pretext sub care care a fost dus la Miliţie şi anchetat în legătură cu Negoiţescu.

"Cunosc că mi se pune în spate o legătură dezaxată cu Ion Negoiţescu. Întotdeauna am încercat să neg acest fapt. O fac şi acum. (...)Mi-este cu mult mai odioasă această minciună de când am aflat că este un trădător de ţară(...). Când l-am cunoscut m-a atenţionat despre faptul că ar fi homosexual, lucru care m-a speriat şi m-a făcut să-l părăsesc imediat", a spus Petru Romoşan miliţienilor, într-o declaraţie olografă, pe 21 martie 1977, aflată în dosarul său de la CNSAS.

Reconstituind faptele după documentele Securităţii, Romoşan a fost trimis apoi în satul natal pentru a-şi rezolva problemele cu buletinul. El s-a dus însă la Bucureşti, pentru a-l anunţa pe Negoiţescu de anchetă. Mesager i-a fost scriitorul şi psihiatrul Ion Vianu. Răspunsul indiferent al lui Negoiţescu l-a dezamăgit pe tânăr, arată chiar el în declaraţie. Ca urmare, câteva zile mai târziu, a dat în vileag la Miliţie relaţia sa cu celebrul critic şi i-a denunţat ca homosexuali şi pe alţi scriitori din anturajul acestuia.

ÎNCERCARE. Pasiunea pentru Romoşan a fost cât pe ce să-l coste puşcăria pe Ion Negoiţescu. A scăpat publicând un text de compromis

"Mi-a promis că mă lansează în literatură"

Declaraţia de câteva pagini semnată de Petru Romoşan prezintă, în primul rând, istoria relaţiei sale cu Negoiţescu şi abundă în amănunte extrem de intime, o excepţie în dosarele fostei Securităţi publicate până în prezent.

Romoşan descrie prima întâlnire, de două zile, cu Negoiţescu, în 1974, în apartamentul acestuia din Bucureşti, la vârsta la care el avea 17 ani. Atunci ar fi obţinut promisiunea promovării în lumea literară. "Mi-a promis că mă va aduce la Bucureşti, că mă va lansa în literatură, mă va ajuta să public cu prioritate faţă de alţi începători în ale scrisului".

Relaţia dintre cei doi a culminat în vara lui 1974, când Romoşan a stat la Negoiţescu 14 zile. "M-a dus la restaurantul scriitorilor, respectiv la «Bucur », şi la cel de pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Teatrul de Comedie. A cheltuit cu mine sute şi mii de lei. O masă costa în jur de 4-600 de lei". În schimbul acestor agape, Romoşan spune că a acceptat avansurile sexuale ale criticului.

Vacanţa alături de Negoiţescu s-a prelungit cu 10-12 zile petrecute în Deltă împreună cu Wolf von Aichelburg, scriitor şi compozitor de origine germană, homosexual şi el, cu care Negoiţescu era prieten.

DENUNŢUL LA MILIŢIE

Patru presupuşi homosexuali, o singură lovitură

"După cum ştiu eu, Ion Negoiţescu a avut raporturi homosexuale cu (nume anonimizat, n.red.) din Cluj, care a publicat recent un volum (...). A mai avut cu un tânăr care în cele din urmă s-a sinucis din cauza acestor raporturi prin anul 1955. Cu Dopcea (scriitorul Marian Dopcea, n.red) are raporturi homosexuale tot timpul. (Nume anonimizat, n.red) din Bucureşti poate şi doreşte să dea relaţii cu privire la numitul Negoiţescu Ion şi cu care acesta a avut relaţii homosexuale.

Negoiţescu mai are un servitor pe nume Marian, pe care l-a umflat cu bani, tânăr, în vârstă de 20 şi ceva de ani, student la Conservator, căruia i-a cumpărat şi un pian, cu care se vorbeşte că întreţine raporturi homosexuale(...).

În 24 şi 25 martie 1977 am fost la Bucureşti, unde m-am întâlnit cu Ion Vianu, căruia i-am spus că am fost cercetat de Miliţie cu privire la situaţia mea şi raporturile ce le-am avut cu numitul Ion Nego, cum îi place să i se spună, dar că nu am declarat nimic şi am ascuns totul. Vianu i-a transmis acest lucru lui Nego, care i-a spus că am făcut un gest frumos, dar l-am făcut în primul rând pentru mine, însă el totuşi îmi mulţumeşte (...) m-am dus la Bucureşti pentru a afla care este realitatea şi am aflat lucruri care mă indignă, sunt revoltat că el m-a prins în mreje când aveam 16-17 ani, eram neştiutor şi nu am putut scăpa decât cu mare greutate şi chiar cu riscuri care mi-au lezat chiar viitorul, întrucât am fost nevoit să urmez liceul la secţia fără frecvenţă din cauza lui şi chiar azi, când nu am reuşit să intru la facultate, în parte se datoreşte tot lui".

CONFESOR. Prieten cu Negoiţescu, Vianu l-a considerat totuşi victimă pe Romoşan Foto: Agerpres

VERDICTUL LUI VIANU

"Era prea dezarmat pentru a rezista"

Scriitorul şi psihiatrul Ion Vianu a fost printre apropiaţii lui Negoiţescu care au ştiut îndeaproape despre relaţia sa cu tânărul Romoşan.

În martie 1977, Vianu a primit acasă vizita lui Romoşan, ce tocmai scăpase de la Miliţie. "Apărea la mine acasă în Mureşanu plîngînd, arătîndu-mi buletinul «de Bucureşti», pe care «cu laba lor murdară» puseseră o ştampilă: «anulat». E clar că-l folosiseră pentru a-l distruge pe Nego. Iar bietul băiat era prea dezarmat pentru a rezista", a relatat Ion Vianu în cartea sa, "Exerciţiu de sinceritate", apărută la Polirom, fără a-l nominaliza pe Romoşan, pe motiv că pe atunci acesta "era adolescent şi tinereţea trebuie protejată".

Din punctul său de vedere, "Nego fusese nebuneşte îndrăgostit de el şi pot spune că asiduităţile lui faţă de acest tânăr lipsit de chemare pentru homosexualitate s-a învecinat cu o siluire. Nu pot vorbi de viol fizic, fiindcă nu era genul lui Nego. Dar o dură presiune morală cert existase. Eu eram confidentul şi ieşisem odată cu cei doi, băusem o bere la Athénée Palace".

Contactat de EvZ în Elveţia, unde locuieşte, Vianu a spus că nu a ştiut de declaraţia lui Romoşan la Miliţie.

Cum se explică totuşi reacţia condescentă a lui Negoiţescu la avertismentul lui Romoşan, care l-a determinat pe acesta din urmă să-şi schimbe declaraţia de la Miliţie? Prin relaxarea criticului după încheierea anchetei, zice Vianu.

"Negoiţescu fusese iertat, scăpase de proces, nu mai era prea sensibil. Oricum, ca psihiatru cred că declaraţia nu poate fi asimilată cu o turnătorie banală întrucât viza lucruri petrecute când Romoşan era minor", spune Vianu, catalogând însă imoral denunţul celorlalţi scriitori.

DISIDENŢĂ. În 1977, în jurul lui Paul Goma s-au coalizat împotriva regimului comunist sute de oameni

VICTIME

Scriitorii indicaţi de Romoşan ca fiind homosexuali şi parteneri ai lui Negoiţescu au fost anchetaţi în arest

Nu au ştiut niciodată cui datorează ancheta din 1977, de la sfârşitul lunii martie. Imediat după denunţul semnat de Romoşan, datat pe 28 martie, cel puţin doi dintre scriitorii indicaţi de acesta, care au acceptat să discute cu EvZ despre subiect, au fost ridicaţi de Miliţie, duşi în arest şi anchetaţi, cu îmbrânceli şi şantaje.

"Voiau o depoziţie prin care să-l poată incrimina pe Negoiţescu, dar nu au obţinut-o. Mi-au pus în faţă nişte hârtii dactilografiate cu nişte declaraţii pe care nu cred că le-ar fi putut scrie un om normal. Erau nişte neghiobii, pe care nu aveau cum să le probeze. Nu avusesem cu Negoiţescu decât o relaţie literară", spune scriitorul clujean denunţat de Romoşan ca fiind homosexual, care a cerut să i se păstreze anonimatul.

"Un an am cărat baloţi"

Refuzul unei declaraţii contra lui Negoiţescu a fost urmat de ameninţări, întrucât tânărul scriitor, ce absolvise Filologia în urmă cu doi ani, nu lucra nicăieri. Premiul obţinut pentru cartea sa de debut, cronicile elogioase ale celor mai importanţi critici, printre care şi Negoiţescu, nu valorau nimic în ochii securiştilor. Nici măcar faptul că acuzatul era căsătorit, iar soţia sa aştepta un copil.

"M-au ameninţat că mă bagă în puşcărie pentru parazitism social pentru că refuzasem încadrarea în învăţământ. M-au eliberat cu condiţia să mă angajez imediat. Singurul loc de muncă pe care l-am găsit a fost de muncitor necalificat. Timp de un an am cărat baloţi de hârtie şi caiete, după care am fost avansat", relatează scriitorul clujean.

Relaţie maestru-discipol

Scenariul a fost puţin diferit în cazul poetului Marian Dopcea, singurul din grupul celor incriminaţi de Romoşan care a acceptat să vorbească deschis despre incidentul din 1977.

Deşi terminase facultatea în urmă cu doar un an, Dopcea era deja angajat ca profesor de limba română la Isaccea, oraş în care profesează şi astăzi, la Grupul Şcolar "C.Brătescu".

"M-au arestat la Isaccea şi m-au dus în arestul de pe Calea Rahovei, unde am stat trei zile. Trei zile în care nu am dormit, m-au izbit şi m-au ameninţat că mă distrug, că vor spune părinţilor că sunt homosexual. Ei voiau să obţină o declaraţie împotriva lui Negoiţescu, însă eu nu puteam să concep măcar faptul că vor să facă aşa ceva unui scriitor genial, pe motivul că este homosexuaal", spune Marian Dopcea.

"Îl veneram şi îl venerez şi azi pe Negoiţescu, căci el şi Wolf Aichelburg au fost maeştrii mei, mi-au ţinut loc de Dumnezeu. Nu-l cunoşteam însă ca persoană, aveam cu el o relaţie maestru-discipol", spune Dopcea.

Turnatul turnător

Dopcea, autor a patru volume de versuri, îi datorează lui Negoiţescu lansarea în literatură şi acum lucrează la o carte de memorii dedicată criticului, intitulată "Aprilie, luna florilor de mai", după un vers din copilărie al maestrului său.

După ce Negoiţescu a scăpat de procesul de moravuri, Marian Dopcea s-a putut întoarce la Isaccea, însă după acest episod a fost urmărit de Securitate vreme de 11 ani, potrivit dosarului personal.

Scriitorul din Bucureşti indicat de Romoşan ca fiind un alt partener homosexual al lui Negoiţescu a refuzat dialogul pe acest subiect. O posibilă explicaţie ar putea fi dosarul său de informator de la CNSAS, cu numele conspirativ "Tom", care arată că el însuşi a dat zeci de note informative despre Negoiţescu, dar şi despre Romoşan.

Al patrulea scriitor denunţat de Romoşan, Wolf Aichelburg, a emigrat în Germania în 1981 şi a murit în 1994.

ACUZAŢIE

Bani în schimbul tăcerii?

Despre avantajele materiale obţinute în schimbul relaţiei cu Negoiţescu vorbeşte chiar Romoşan în declaraţia sa la Miliţie. La sfârşitul anului 1974, i-a cerut acestuia 7-800 de lei.

"El mi-a propus să-mi dea mai mult, respectiv suma de 5000 de lei", a spus Romoşan, vorbind despre o serie de servicii sexuale cerute în schimbul banilor. "Văzând cât de bolnav este nu i-am permis. Totuşi el mi-a dat suma de 4000 (patru mii) lei, cerându-mi însă o chitanţă", relatează Romoşan în declaraţia de la Miliţie.

Ca răzbunare, Ion Negoiţescu ar fi răspândit zvonul că ar fi fost şantajat. "I-am spus că s-a ramolit din punct de vedere intelectual, fapt care l-a înfuriat peste măsură şi atunci a lansat versiunea că eu l-aş fi şantajat".

Bazându-se pe mărturia ultimei soţii a lui Negoiţescu, Ileana Vidraşcu, zisă Ua, scriitorul Mircea Zaciu vorbeşte şi el despre posibilul şantaj în jurnalul său: "Ua pretinde că P.R. l-ar fi şantajat pe Nego să-i dea 200.000 lei din moştenirea de la părinţi, ca să păstreze discreţie asupra relaţiei lor, iar după ce a încasat banii l-ar fi denunţat totuşi", consemna Zaciu pe 4 decembrie 1988.

Ipoteza şantajului, cu o sumă diferită însă, apare şi în notele unor informatori din dosarul lui Romoşan, precum criticul literar "Bătrânul": "Băiatul l-a şantajat bine pe Negoiţescu. De atunci Romoşan a fost des publicat în coloanele Tribunei".

De asemenea, sursa "Tom" spunea că tânărul i-ar fi cerut iniţial 20.000 lui Negoiţescu, după care s-a mulţumit cu un sfert. "Îi cere 5000 de lei, altfel ameninţă cu denunţul la Miliţie", le-a spus "Tom" securiştilor.

CONSĂTEAN. Pe Cornel Nistorescu îl leagă de Romoşan o veche prietenie Foto: Codrin Prisecaru

"SCANDALUL ROMOŞAN"

Apărarea lui Romoşan, atacul la persoană

CNSAS a stabilit anul trecut că Romoşan a fost colaborator al Securităţii cu numele de cod "Robert". Verificarea sa a fost făcută în baza unei cereri a fostului ziar "Cotidianul", care a publicat un articol în care se prezenta acest verdict, pe 29 iulie 2009. Chiar în acea zi Cornel Nistorescu, prieten apropiat al lui Romoşan, a fost instalat director editorial al ziarului. Prima decizie a acestuia, în contradictoriu cu editorii, a fost scoaterea imediată de pe site a articolului.

Actul de cenzură, denunţat ca atare de organizaţiile media, a devenit subiectul unui scandal mediatic întrucât semnatara articolului, jurnalista Mirela Corlăţan, a făcut publice ameninţări adresate de Romoşan, când a fost întrebat despre colaborarea acestuia cu Securitatea.

Ca o consecinţă a scandalului, articolul a fost republicat odată cu un interviu luat lui Petru Romoşan, în care acesta a susţinut că angajamentul cu Securitatea a fost unul pur formal, semnat pentru ca soţia sa să poată pleca în străinătate.

În ce priveşte episodul din martie 1977, Romoşan susţine că a constat, de fapt, în două arestări succesive. "Nu-mi amintesc tot ce am semnat în epocă, dar evident că oamenii au obţinut de la mine tot ce au vrut". În opinia sa, "a fost folosit de Securitate" şi i s-a "distrus reputaţia pentru acoperirea lui Negoiţescu", pe care l-a acuzat, de altfel, că ar fi fost agent de influenţă al Securităţii, informaţie contrazisă de dosarul de la SIE al acestuia.

Verdictul dat de CNSAS în cazul Romoşan se judecă acum în instanţă, Petru Romoşan fiind apărat de avocatul Sergiu Andon.

Contactat recent de EVZ, Romoşan a declarat: "Nu mă mai interesează acest subiect. Părerea mea e că doamna Mirela Corlăţan lucrează pentru serviciile secrete. Ea n-are nicio vină. E vina directorului (serviciului secret – n.r.) care i-a semnat statul de plată. (Ionuţ Stănescu)