"Aici am văzut Tăcerea Mieilor", spune Mihai Tudoran, care stă din 1982 într-un bloc din spatele cinematografului Favorit. Mai exact, fostul cinematograf Favorit, din Drumul Taberei.

Pentru Favorit, "Terminator" şi "Tăcerea Mieilor" au fost printre ultimele filme. Cândva locul premierelor, cinematograful a ajuns acum o clădire pe lângă care "oameni cam afumaţi" vin cu rândul pentru a privi de-aproape zidurile. Cât timp stau cu faţa la zid, aceştia ţin mâinile adunate undeva în zona dintre şolduri.

Ei pleacă stângaci spre casele lor, dar mamele cu copii care trec întruna pe alei întorc din nas. "Cred că [Favorit] e singurul cinematograf care a rămas aşa. La altele, s-a făcut ceva în loc", spune o mămică, Andreea. "I-au pus acum geamuri de termopan, că dormeau boschetarii înăuntru", adaugă ea. Boschetarii ar fi provocat şi incendiul de acum un an sau doi, iar atunci s-au pus termopanele, iar un agent de pază a fost "plantat" la vechea intrare, dinspre drum. Un cub de beton, cu o baltă în mijloc

Cinematograful nu este nicidecum o bijuterie a arhitecturii. Este doar un cub de beton, cu acoperiş din izolaţie şi pereţi placaţi la exterior cu mozaic. O construcţie comunistă tipică, dar care ocupă un spaţiu uriaş. Gândiţi-vă că sala de cinema avea 944 de locuri! Grilajul de la vechea casă de bilete a ruginit, iar prin geamurile din termopan se vede că înăuntru este o baltă în toată regula.

Clădirea stă aşa, leneşă între copaci, deoarece RADEF-ul se ceartă cu o firmă prin tribunale. "Există un litigiu între RADEF şi o firmă care nu şi-a respectat obligaţiile după preluarea clădirii. Probabil va mai dura o jumătate de an sau un an, dar spaţiul va reveni la primărie", spune deputatul Daniel Geantă.

Aseară, tablele care mai atârnă prin geamurile "netermopanizate" ale clădirii au vibrat un pic. Vreo 70 de copii însoţiţi de părinţi şi câteva cete de bătrâni curioşi au auzit sunet de muzică dinspre cinematograf. În faţa lui, un grup de oameni organiza un spectacol.

"Iniţiativa Favorit" a luat naştere atunci când câţiva oameni nu s-au mulţumit cu a se lamenta despre starea cinematografului Favorit. Bine, au trecut prin starea asta, dar au mers mai departe. "Veneam într-o zi spre casă şi am văzut nişte oameni cam afumaţi, probabil simţiţi mirosul. Şi m-am îngrijorat ştiind că fetiţa mea trece des pe aici", îşi aminteşte Cristina Neguţ, iniţiatoarea proiectului.

A găsit oameni cu iniţiativă şi curaj - "întâi eram doi, apoi 5, acum suntem un grup larg" - şi a început să se gândească la proiecte. Totul în jurul unei întrebări: Ce se poate face cu cinematograful Favorit? Grupul a decis că un centru cultural pentru toate categoriile de vârstă ar fi exact locul de care un cartier rezidenţial ar avea nevoie.

"Copiii să aibă aici o ludotecă, un loc pentru evenimente şi piese de teatru şcolare, trupele de muzică - un loc de repetiţii şi de concerte, iar bătrânii - un club al seniorilor", spune Radu Răileanu (26 de ani), unul dintre numeroşii voluntari. Pe lângă cele enumerate mai sus, cinematograful ar putea găzdui şi o bibliotecă pentru toţi oamenii din cartier. "E una singură în tot Drumul Taberei", spune Cristina Neguţ. "Unele locuri arată mai rău decât în studenţia mea"

"Îmi pare rău să văd că, după aşa-zisa Revoluţie, unele locuri arată mai rău decât în studenţia mea", spune şi Aurel Borcescu, un alt om care s-a alăturat dezinteresat material "Iniţiativei Favorit".

"Ce facem astăzi, într-o oră, aici afară, se poate face înăuntru mereu", spune Cristina Neguţ, arătând spre locuri de pe trotuar, amenajate în faţa cinematografului. Voluntarii din dreptul lor te întreabă "Ce ai putea descoperi la bibliotecă" şi te invită să îţi pui părerile pe hârtie. La ludotecă e un cârd voios de copii, care învaţă lucruri noi în timp ce se joacă. La clubul seniorilor, se face schimb de reţete.

Tot în direcţia indicată de Neguţ e şi paznicul clădirii. Omul, trecut şi de prima şi de a doua tinereţe, se lăfăie pe un scaun, cu mâinile după ceafă şi burta în sus, deranjat că spectacolul îi îngreunează tura. Îi sună telefonul. "Nu şefu', e gălăgie, dar atâta tot. Nu e problemă, nu sunt lângă clădire". De parcă, dacă se apropia, cârdul de copiii i-ar fi aruncat în aer cubul de beton. "Când ieşeam de la serviciu, asta înainte de Revoluţie, era multă lume aici la cinematograf. Ajungeau aici cele mai bune filme. Ţin minte că erau copii care vindeau sticle şi borcane ca să-şi cumpere bilet" - Eleonora Zabloschi, pensionară CITEŞTE MAI MULTE DESPRE DRAMA CINEMATOGRAFELOR DIN BUCUREŞTI