După proba la limba română a Bac-ului, o elevă a dat căutare pe Google şi a intrat pe site-ul evz.ro. „Am povestit despre Harap-Alb, încercările l-a care a fost supus, trecerea de la copilărie la maturitate crede-ţi că este ok?”, scria Mari.

Că limba română e siluită pe forumuri nu e mare jale, crede Simona, care scrie blogul Diacritica. Sau nu cea mai mare „crimă împotriva limbii române”, ar adăuga Profa de Română, un alt gardian virtual al gramaticii. Diacritica a scris atât de mult pe blog despre gafele „lucrătorilor cu limba română”, de la ziarişti la politicieni, încât a ajuns să îşi numere e-urile din „creează” cum şi le numără un sportiv pe cele din mâncare.   D-ale lucrătorilor cu limba „Dacă vreau să vânez greşeli, deschid televizorul sau radioul”, spune Profa de Română. „Viteza asta din audiovizual e ca un criminal în serie, omoară calitatea, fără urmă de remuşcare”, adaugă ea. Spre exemplu, în urmă cu câteva zile, Realitatea TV a avut de relatat povestea cu Băsescu şi pârtia pe care o dorea printre ziarişti. „Băsescu: SPP-ul, da-ţi presa din faţa mea”, scria pe burtiera ecranului. Ce-o fi atât de interesant în a-i corecta pe siluitorii limbii?, le întreb pe cele două. „Câştig ştiinţă de carte. Multă.  Şi discuţii cu oameni foarte interesanţi”, spune Diacritica, care recunoaşte că a făcut blogul “la nervi”. “Este o muncă de voluntariat. Nu mi-am propus câștig bănesc, așa că n-am motive să suspin că nu-l am”, spune Profa de Română.

„Ghinionu’ ziarelor e că, la TV, “noştrii”, “să de-a”, “î-l”, “ambii membrii” nu se văd”, spune Diacritica. La vânătoare de greşeli intră pe “oricare sait românesc de ziar sau tv. Fără osebire”. Iată câteva exemple: “interdicţia de a nu părăsi”, scrie pe site-ul Adevărul, în timp ce Evenimentul Zilei pomeneşte de “câţiva zeci de proprietari”, iar Antena 1, Jurnalul Naţional şi Capital  au inventat cuvântul “expropieri”.

D-ale carnavalului politic

 “Așa cum leneșul se crede harnic, și politicianul român se crede orator. Oamenii noștri politici n-au apăsări gramaticale. Cât despre retorică, nu-mi imaginez că vreunul dintre ei nu doarme noaptea de grija asta”, crede Profa de Română.

Diacritica scrie pe blog că nu şi-a găsit încă jobul ideal. Cât despre meseria de “consilier pe probleme de exprimare” - pentru un politician, să zicem – nu crede că va fi inclusă vreodată în nomenclator. “Au de la cine învăţa, dacă vor. Problema e că nu vor. Chestie de biznis, investiţie şi câştig. Cu cât îţi creşte procentu’ dacă vorbeşti corect? Cu fix zero. Cu banii daţi unui consilier dintr-ăsta plăteşti 50 sau 500 de voturi şi în mod sigur când tragi linia ai câştigat mai mult decât dacă l-ai folosit pe „pe care” acolo unde-i e locul”, explică ea.

După ce am convenit să nu îl sfâşie pe Vanghelie, le-am rugat pe cele două să ne vorbească despre limba politică. Şi am aflat că, de multe ori, limba din politica românească nu e tocmai limba română. “Nu prea am răbdare să-i ascult. Mă enervează toţi în egală măsură”, spune Diacritica. Ea rezumă absurdităţile pe care le observă într-o frază cu umor scris: “Greşelile care le fac miniştri noştrii, de orice culoare ar fii”.

În schimb, Profa a ţinut să-i asculte pe silabe pe Antonescu şi Băsescu. “Din felul în care se exprimă și leagă ideile [Crin Antonescu], se simte nu numai că a citit mult, ci că a și înțeles ce a citit. I-aș reproșa un control slab al tonalității – intră, uneori, pe note înalte, iar efectul auditiv este supărător. Un bun control pe ton și pe cadența vorbirii are Traian Băsescu, care stă bine și cu exprimarea, doar că îmi lasă impresia că lista de lecturi pare să fie mai scurtă”. Aberaţii permise Diacritica recunoaşte că e la mii de leghe depărtate de lingviştii de la „Iorgu Iordan”. Asta nu înseamnă că este împăcată cu regulile de limbă de astăzi. „Pot să-ţi zic doar ce mă enervează pe mine cel mai tare: “cireşile”. Cred că mă enervează mai tare decât “nicio”.

Lista Profei de Română e mai lungă. „O tâmpenie sadea mi se pare scrierea cu â din a, pe care am acceptat-o după mari sforțări. Apoi acest ”sunt”, în loc de ”sînt” - sună atât de sclifosit, de parcă cel care-l rostește și-ar da singur importanță... Nu mai pomenesc de ”niciun” și ”nicio”, care nu-mi plac nici în ruptul capului, dar ... acestea sunt normele Academiei Române, cu ele defilăm, chiar dacă nu ne convin”. A fi sau a nu şti? Internauţii ajung pe cele două bloguri căutând pe Google ceea ce Diacritica numeşte „nelinişti ortografice”. Sau înjurături. Cele mai căutate sunt neliniştile „să fii” vs „să fi”, „a şti” vs „a ştii” şi „creează” vs „crează”, iar articolul „Să înjurăm corect!” a fost  citit de circa 10.000 de oameni. Celor interesaţi de exprimarea corectă, blogurile le oferă un sfat blând, pe când ziariştilor le aplică „un par ortografic” în moalele capului. „Cu ziaristul care-mi serveşte informaţia într-o română murdară sunt la fel de acidă cum sunt cu chelneriţa care-mi serveşte cafeaua într-o ceaşcă murdară”, spune Diacritica. Şi are toate motivele, deoarece sunt “noţiuni din gimnaziu”.

Manual de gramatică online, autor anonim

“N-am diplomă într-ale românei. Adică numai diploma de bac, şi ăla la liceu real”, arată Diacritica. De fapt, studiile o apropie mai mult de limbile străine decât de română. A terminat o facultate de limbi străini, a abandonat Dreptul de două ori, a absolvit un master la ASE şi a primit o diplomă profesională în management. La 36 de ani, Diacritica lucrează la o firmă de consultanţă, care o osândeşte regulat la “20 de pagini cu Arial 10, mi-a mâncat sufletul”.

În fragedă pruncie, Profa de Română a strâns trei prezenţe la Olimpiada Naţională de Română, care au împins-o aproape firesc spre o licenţă în Jurnalism. Acum, la 35 de ani, are două meserii şi se pregăteşte pentru un master la Cambridge. Ziua ei trebuie să aibă vreo 30 de ore, deoarece spune că îşi găseşte timp şi pentru soţ, pisici, „căţeii peste normă”, „o grădină frumoasă” şi serate literare.

Diacritica nu a vrut să ne spună cum o cheamă, ne-a dat doar prenumele „Simona”. Profa de Română n-a vrut să se deconspire şi ne-a spus doar ce-a absolvit şi câte meserii are. Când i-am cerut o întâlnire jurnalistică, Diacritica s-a ascuns în spatele unor cratime. „Cine-s io, ştii deja: îs diacritica, ortografă neacreditată, şi aia (asta, adică) vreau să rămân. Ceea ce-nseamnă că n-o să ne-ntâlnim”, iar Profa de Română m-a refuzat politicos: „Nu-mi doresc notorietate pentru mine, ci doar pentru blog, pentru a ajuta cât mai mulți români să nu alunece grav nici de la exprimarea corectă, nici de la o gramatică sănătoasă”.   "Nu ducem lipsă de scriitori, filozofi, profesori şi, în general, intelectuali de înaltă ţinută, care se exprimă impecabil. Am întâlnit şi ţărani care vorbesc limba străbunilor absolut cuceritor. Problema este că aceşti oameni nu se perindă pe la televiziuni, pentru că unii au devenit incomozi şi nu-i mai invită nimeni, iar alţii, deşi sunt valoroşi şi autentici, sunt necunoscuţi publicului şi nu pot garanta în niciun fel un ”succes de casă” în materie de rating" - Profa de Română

Singurul consilier pe probleme de exprimare e cartea, şi anume multă, citită încă din fragedă pruncie. Nimic n-o poate înlocui, nici măcar profu' de română  - Diacritica Ilustraţie de Claudia Alexandru