"Terapiile de şoc" sunt un supliciu pentru minte şi trup. Un reporter EVZ a experimentat o cură de slăbire recomandată pe internet doar pentru a vă dezvălui faţa nevăzută a unei experienţe traumatizante.

Când cămaşa îţi plesneşte pe burtă, iar cureaua stă ascunsă sub un pliu de grăsime, ai intrat deja în categoria graşilor pe care ochii critici îl văd deja irecuperabil. Eşti scos din standarde, pe dosarul tău scrie "Clasat", ai trupul deformat de parcă ţi-ar fi crescut o cocoaşă în faţă şi nu în spate.

Eşti în faza când doar o "terapie de şoc" te mai poate salva. Aşa o numesc specialiştii pe miile de pagini cu recomandări pe internet: "Slăbeşte până la 4 kg în patru zile".

E o înfometare extremă şi precede, de obicei, curele de slăbit de cursă lungă. E un supliciu fizic, dar mai ales mental, dar despre aceste sacrificii nu veţi găsi referinţe la niciunul dintre specialiştii de pe internet. Ce implică o "terapie de şoc"? Care e preţul pe care omul modern îl plăteşte pentru a nu fi exclus definitiv din rândul semenilor şi aruncat într-un canal colector?

Un redactor EVZ a experimentat pe propria piele pentru a vă dezvălui partea nevăzută a curei de slăbire. Conform sfaturilor de pe internet, meniul minimalist trebuie completat în cele patru zile de şoc cu o oră şi jumătate de exerciţii fizice.

Luni, prima zi

Ora 8.00. De la prima oră a început un mic război interior. Nu e pofta de mâncare, ci gândul că aş putea claca. E singurul gând care mă domină. Puţin mai târziu mă cântăresc, am 86 de kilograme. Ajung la metrou. În staţia din Piaţa Unirii se simte un miros puternic de covrigi. Senzaţie de foame nu apare, corpul e încă amorţit.

Ora 13.00. Sunt la a patra cană cu apă. Stomacul începe să trimită semnale. E gol, îl simt. Am o uşoară senzaţie de disconfort. Mă automotivez, mai am energie din zilele trecute, pot rezista până spre seară. Beau apă, trece.

Timid, după câteva ore, foamea începe să mă urmărească. La ţanc, lângă mine, în metrou, se vorbeşte despre mâncare: "Mă duc acasă să fac o friptură la tavă şi o salată mare de roşii". Primul şoc, zâmbesc nervos. O scânteie porneşte războiul. Foame începe să macine, roade puternic în interior. Creierul luptă, e un război de secesiune între minte şi trup.

Ora 17.30. Foamea îmi domină corpul şi gândurile. În staţia de metrou mă izbeşte un damf puternic de patiserie. Ucigător! Mirosul de cocă şi vanilie ascute puternic simţurile. Din vitrină fac cu ochiul o armată de ştrudele cu mere, cornuri cu ciocolată şi emiliane. Sosesc întâriri, o tavă cu brânzoaice proaspăt scoase din cuptor. Iadul pe pământ.

Puţin mai târziu am intrat în supermarket, ţintă spre raionul de fructe şi legume. 1 kg de roşii, 1 kg de mere, 5 banane şi 300 de grame de brânză - mâncarea mea pentru patru zile.

Ora 18.30. Am ajuns acasă. După ce m-a hăituit toată ziua foamea, vine şi prima masă - o banană. O mestec încet şi o termin cam în zece minute. Sunt plin. Mai obsedante ca niciodată, gândurile merg sper aceeaşi direcţie - mâncare. Ce meniu am mâine, la ce oră mănânc mărul, la ce oră mănânc roşia. Pariul cu mine însumi e dominant.

Ora 20.00. Încet, stomacul se pregăteşte de o mică revoluţie. O înăbuş din faşă, nu o bag în seamă. Sunt gata de start, urmează lupta fizică - 8 kilometri de alergat. Uit de toate, de mâncare, de celelalte gânduri.

La jumătatea distanţei, corpul dă primele semne de slăbiciune. Voinţa mă ajută să nu cedez. Termin şi cea de-a doua jumătate a distanţei. După jumătate de oră urmează cina.

Friptura la tavă cu salată de roşii şi brânzoaica de la desert s-au dezintegrat într-o clipă. A fost o vedenie, nu am în faţă decât un măr. Alergatul m-a epuizat, sunt liniştit, sedat, adorm uşor.

Marţi, a doua zi

Ora 8.00. Două sorbituri dintr-o ceaşcă de cafea fără nicio urmă de zahăr, o roşie şi o felie mică de brânză sunt micul dejun. Mănânc încet. La prima oră, lupta mi se pare mai uşoară azi. Mai târziu, la primul semn de foame, beau apă, cât pot de multă. Nu e aceeaşi stare ca ieri, mă simt parcă mai relaxat, dar o zi lungă mă aşteaptă în faţă.

Ora 13.00. Mănânc un măr, prânzul. Foamea fuge, nici n-a apucat să se instaleze bine. După, o cană cu apă. Nu ţine foarte mult. În scurt timp, foamea ia din nou atitudine, începe o nouă luptă.

Un hamburger cu caşcaval dintr-o reclamă mă cheamă peste bulevard, la fastfood. Nu-s pofticios, însă am senzaţia că orice ţine de mâncare mă urmăreşte obsesiv, chinuitor. Înghit în sec şi merg mai departe. Mă amăgesc, apa plată şi mărul au fost cel mai bun brânz pe ziua de astăzi.

Ora 17.00. La televizor, într-o emisiune culinară se găteşte ceva cu piept de pui şi caşcaval. Prezentarea din farfurie stârneşte toate simţurile. Aş mânca ceva, o banană, un măr. Mă abţin.

Ora 19.30. Iau startul la alergat. Faţă de ieri, am mai puţină energie. Primii 4 kilometri îi fac fără probleme. La jumătatea distanţei, muşchii dau semne de slăbiciune. Corpul nu ascultă toate comenzile. Trag de mine şi mă bat pentru fiecare pas. E o bătălie cruntă. Ajung la final aproape sleit.

Miercuri, a treia zi

Ora 8.00. Micul dejun, două roşii şi o felie de brânză. Maioul nu mai plesneşte pe mine. Constatarea îmi ridică moralul. Încă nu m-am cântărit, poate doar mi se pare.

La metrou miroase din nou a covrigi. "E o amăgire", îmi spun în gând. Psihic mă simt confortabil, mult mai bine decât în primele două zile.

Ora 12.00. Momentul adevărului la jumătatea curei. M-am cântărit, am slăbit 2 kilograme. Îmi dă încredere. Mai târziu mănânc un măr şi beau apă ad libitum. Deja îmi intră în reflex, încep să mă obişnuiesc cu regimul alimentar. Oricum, senzaţia de foame e mult mai uşoară decât în zilele trecute.

Amăgesc foamea cu partea a doua a prânzului, o banană. Apoi, înlocuiesc apa cu ceaiuri fără zahăr. Starea de sevraj a trecut. Mi-o demonstrează un alt test. Trec pe lângă o patiserie. Mirosul îmi desfundă nasul. E coadă. Trec mai departe fără resentimente, gurmandul din mine e aproape ucis.

Ora 19.00. Am o uşoară stare de ameţeală, corpul cedează pentru prima dată. Mi-am revenit după câteva secunde.

În seara asta alerg, dar plec mai încet de la start. Entuziasmul e acelaşi, însă energia a mai scăzut. La jumătatea distanţei mă opresc, nu mai pot trage de mine, îmi simt corpul slăbit. Mai târziu, un măr.

Joi, ultima zi

Ora 9.00. O roşie şi o felie de brânză la micul dejun. Mănânc mai mult mecanic, simţul gustului a murit. Mă simt vlăguit, pofta de mâncare a cam dispărut. Organismul dă în continuare semne de slăbiciune, din ce în ce mai multe şi mai acute. Trebuie să fiu foarte atent să nu mă împiedic.

Ora 12.00. La prânz, un măr. Am schimbat sortimentul. Oricum, mâncatul nu mai are sens, e doar ca un "refill" la pompă. Gurmandul din mine s-a prăpădit de tot. Senzaţia de slăbiciune începe să se acutizeze. Mersul e uşor teleghidat, ochii mi s-au căscat cât cepele.

Ora 17.00. M-am cântărit din nou, am slăbit 2,8 kilograme. Îmi permit o banană. Aproape că nici nu-i simt gustul, am senzaţia că mestec iască. După, beau multă apă. Mă simt extrem de vlăguit, în seara asta nu mai alerg, nu mai pot.

Ora 19.30. La cină mi-am permis trei roşii şi o bucată mai mare de brânză. Mă paşte un alt gând chinuitor: nu e gata, trebuie să revin la programul normal încetul cu încetul, altfel risc să iau dublul kilogramele la loc. Corpul e uscat ca o baterie expirată. N-aş mai face asta niciodată, e chinuitor.

EXTREM

Meniul pe care l-am urmat

• Micul dejun: o ceaşcă de cafea fără zahăr, 2 roşii, o felie de 100 de grame de brânză - total calorii 321; 
• Prânz: o banană coaptă bine, un măr roşu mare şi multă apă plată - total calorii 282;
• Seara: jogging 8 kilometri;
• Cina: un măr mare roşu - total calorii 104; Total calorii zilnice - 707;
• În ultima zi, joi, din cauza lipsei de energie şi scăderii puternice a formei fizice, am schimbat mărul cu o salata de roşii cu brânză, fără ulei.

SĂNĂTATE

Mai multe personalităţi declară că au reuşit să slăbească cu ajutorul unor diete draconice. Medicii nutriţionişti atenţionează însă că acestea pot provoca dereglări serioase ale organismului

Una dintre cele mai extreme cure de slăbire a ţinut-o medicul oftamolog Monica Pop. Printr-o înfometare draconică, aceasta a reuşit să slăbească 35 de kilograme în nouă luni.

Ca să scape de foame, dimineaţa şi la prânz mănâncă un pahar de brânză cu smântână. Din lista de alimente au dispărut carbohidraţii, pastele, pâinea şi dulciurile, dar şi masa de seară.

Nicoleta Luciu a scăpat şi ea în scurt timp de 30 de kilograme. La doar o lună şi jumătate de la naşterea copilului, în septembrie 2008, vedeta se lăuda că a reuşit să dea jos, într-o lună şi jumătates 30 de kilograme pe care le acumulase în timpul sarcinii. A urmat o cură cu batoane de slăbit, multe lichide, supă de pui şi compot de mere fără zahăr. Pe lângă alimentaţie, a urmat şi un program zilnic de exerciţii fizice.

Sportul are un rol foarte important în cura de slăbire. O spune Andreea Marin, care a reuşit să slăbească într-o lună şi jumătate în jur de 10 kilograme. Nu a ţinut nicio dietă specială, dar, sub îndrumarea unui profesor de sport, a făcut exerciţii fizice de cel puţin trei ori pe săptămână.

"Îţi rişti starea de sănătate"

Medicii şi nutriţioniştii nu recomandă curele de înfometare. "Prin astfel de cure se pierd săruri minerale, potasiu, sodiu, inima nu mai funcţionează cum trebuie, mintea. Îţi rişti starea de sănătate şi nici măcar nu îşi ating scopul", a declarat medicul Corina Zugravu, specialist în igiena alimentaţiei şi nutriţiei.

Nici Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, nu recomandă astfel de cure: "Eu sunt total împotriva acestor cure de slăbire. Se pot întâmpla lucruri şi mai grave. Poate apărea efectul de yoyo, să te îngraşi înapoi dublu faţă de cât ai dat jos. Făcând astfel de cure periodic, poţi intra într-un cerc vicios. Pentru o domnişoară care nu încape în rochie, am dat şi eu o cură, însă nu e una monotonă şi nici chiar de înfometare. Presupune mai întâi o etapă de eliminare a gazelor şi apoi o cură de detoxifiere. Însă nu o recomand în exces, de câteva ori pe sezon. Nu există cură de slăbire, e vorba despre un stil de viaţă. Să renunţi la sedentarism şi să ai o dietă diversificată".