Coborând în salina de la Târgu Ocna, văpaia soarelui se pierde în întunericul şi răcoarea galeriilor cu pereţii lucioşi. În adâncuri, turiştii, fie copii puşi pe şotii, fie persoane venite la tratament, descoperă o lume în care istoria lumii este spusă de straturi de sare.

Mai precis, culoarea fiecărui strat de sare de pe pereţii minei arată ce s-a petrecut în anul în care acest strat s-a format. Anii secetoşi sunt marcaţi de sarea mai albă, iar cei mai ploioşi de sarea mai întunecată. Însă, în straturile mai întunecate se găsesc şi minerale, necesării organismului.

În salină a fost amenajat şi un bazin, săpat în sare şi umplut cu apă. Aceasta, pentru ca bolnavii care coboară în mină să poată face aerosoli. Dar ca să afli mai multe informaţii despre salină nu este suficient să citeşti ceea ce scrie pe panourile din incintă. Ar fi nevoie de un ghid, însă nu sunt bani pentru aşa ceva. Numărul minerilor a fost redus, iar salariile diminuate, aşa că, spune Aurelian Bucur, angajat al Salinei, „meseria de miner e mai mult un hobby”. Maşinăria de „tencuit” pereţii

Bărbatul lucrează în mină de la 18 ani, astfel că în ultimii 20 de ani a coborât în fiecare zi în adâncuri. Acum îl găseşti în cabina de la intrarea în salină, lângă staţia de autobuz. Ştie pe unde şerpuiesc galeriile în mină şi cum au devenit pereţii de sare, negri de fum, strălucitori: s-a folosit un procedeu similar cu tencuirea unei case, numai că s-a folosit o maşină care funcţionează asemeni unui tun de zapadă. În loc de nea, maşinăria a „tencuit” pereţii salinei cu sare strălucitoare.

Prin galeriile în care minerii sapă după sare, vagonetele zac în întuneric, iar aerul este înecăcios de la fum. Pe jos, s-a aşternut un praf de sare fin şi murdar. Dacă revii în zona iluminată, dai peste bazinul artificial, în care apa curge în cascade, peste trepte de sare. Picăturile de apă topesc sarea. Evaporându-se, apar flori de sare, nişte bulgăraşe în nuanţe de alb şi gălbui, care arată de la depărtare ca nişte cuiburi de rândunică răsturnate. Întrebat de ce nu se găsesc aceste flori de mină şi în muzeul din incinta salinei sau de ce nu pot fi achiziţionate, ca amintire, Aurelian Bucur răspunde că nici turiştii nu sunt interesaţi de aceste flori, nici procesul de conservare nu este tocmai uşor. Florile trebuie uscate bine şi apoi se aplică o substanţă care să asigure conservarea lor. Acum, se pot folosi şi spray-uri fixative pentru păr, explică minerul.

Incursiune în mina dacilor

Tot el aruncă o vorbă care te duce cu gândul la timpuri uitate de vreme: în zona în care se află salina dacii scoteau sare din adâncuri şi o vindeau romanilor. Iar acei daci erau puternici şi harnici şi reuşeau să se impună în faţa romanilor, deoarece sarea era la mare preţ în acele zile.

Numai că ipoteza minerului nu este confirmată de istorici. Emilian Alexandrescu, preistoric şi arheolog, spune că informaţiile privind prezenţa dacilor în zona din imediata apropiere a salinei de la Târgu Ocna „este destul de nesigură”.

Premieră

La Târgu Ocna, Anghel Saligny a construit primul funicular din România. Denumit de autorităţi „Teledinamicul de la Târgu Ocna”, iar de ziariştii vremii „Americanul”, funicularul a funcţionat 11 ani, între 1885 şi 1896, timp în care a transportat aproximativ 10 vagoane pline cu sare în fiecare zi.

În 1896, funicularul a fost înlocuit de o linie de cale ferată industrială, pe care sarea a fost transportată de la magaziile salinei Târgu Ocna la Halta CFR Salina.

Curtea Minei Trotuş

Afişe despre protecţia muncii

Intrarea în biserica Sfânta Varvara, sfânta protectoare a minerilor

Biserica Sfânta Varvara

Copiii se închină în biserica Sfânta Varvara

Tavanul bisericii Sfânta Varvara

Biserica Sfânta Varvara

Galerie din salina de la Târgu Ocna

Galerie din salina de la Târgu Ocna

Cascada şi bazinul amenajate pentru cei care necesită tratamente cu aerosoli

Flori de sare

Loc de agrement

Loc de joacă pentru copii

Panou în care este prezentată baza de agrement din Galeria Orizont a minei din Tg.Ocna

Perete din sare stratificată