Pe vremuri, o broșură din seria scrierilor care ne învață cum să trăim se întitula Tăiem porcul. Cum îl preparăm? Dincolo de textul aiuritor, cules parcă de Caragiale din presa șuie a vremii sale, titlul trimitea la o chestiune practică. Înainte de a tăia porcul, trebuie să știm cum îl preparăm. Trebuie să știm ce facem cu el, cu Congresul, altfel ne-am trudit degeaba.

Sîmbătă, 10 martie 2018, la Sala Palatului din București va avea loc Congresul PSD. Sînt convocați să participe 5.000 de membri și activiști. Organizarea unui Congres e daravelă mare. Alegerea și închirierea sălii, pregătirea ei pentru eveniment, aducerea miilor de participanți, reflectarea momentului în mass media.

Mai sînt cîteva zile pînă la ceea ce pe vremea rolului conducător al PCR se numea un eveniment de seamă în viața partidului, în viața țării. Ca și în cazul porcului, se pune o întrebare firească: Convocăm un congres. Ce facem cu el? Întrebare cu atît mai sîcîitoare cu cît e vorba, în cazul PSD, de un congres extraordinar. Întrebat în decembrie anul trecut dacă n-ar trebui convocat un congres extraordinar, Liviu Dragnea a răspuns: Exclus!

Cu acea siguranță față de realități pe care doar ștabii o au, închiși cum sînt între pereții cu miere ai lingușirii de fiecare clipă. Congresele nu mai sînt demult în România condusă din umbră de sergenții majori mesianici un moment de răscruce în viața partidelor, deși dacă ar fi să luăm în serios culegerea de hîrtie higienică numită Statut, Congresul e forul suprem de conducere colectivă al unei formațiuni și prin urmare organismul care poate și trebuie să dea orientări majore pentru un partid.

Nu întîmplător, fără a ști că va veni și la noi democrația de turtă dulce și halviță, comuniștii se dădeau democrați făcînd din Congresele partidului evenimente de seamă.

Cu mult timp înainte, se dădeau publicității Documentele Congresului, puse în dezbatere publică, iar după Congres ieșea de sub tipar un cărțoi cu documentele aprobate. Neîndoielnic, dezbaterea publică nu era altceva decît prilejul unui spor propagandistic, iar adoptarea documentelor de forumul colectiv de conducere, un truc prin care deciziile lui Ceaușescu treceau drept deciziile partidului.

Asta nu înseamnă că procedurile din cazul congreselor PCR nu dădeau curs unui adevăr. Pentru partidul care era PCR, Congresul avea, fie și doar în spațiul public, valoarea unui moment în care se dezbăteau și se adoptau documente cruciale pentru partid și, cum partidul conducea țara, pentru România. Potrivit Statutului, Congresul e cel mai important for de conducere colectivă al PSD. Congresul poate și trebuie să dezbată marile probleme cu care se confruntă partidul într-un anume ev istoric.

Congresul poate și trebuie să facă bilanțul îndeplinirii de către partid a unor obiective mai mult sau mai puțin mărețe. Congresului îi revine misiunea de a lua în discuție și a aproba documente cruciale pentru partid în perioada următoare. Și cum PSD e ca și PCR partid de guvernămînt, indiscutabil, un Congres al PSD ar fi un moment de dezbateri și decizii cruciale pentru țara numită România.

E limpede din acest punct de vedere că un Congres extraordinar – cum e cel convocat de PSD - își are justificarea înainte de toate într-un eveniment de destin în viața partidului și țării sau într-o situație dramatică ivită în realități fără ca partidul să se fi gîndit la ea pînă acum.

Indiferent de secunda istorică fatală care a obligat partidul să-și adune reprezentanții la nivel național, un congres e singurul prilej de a pune în dezbaterea membrilor marile probleme cu care se confruntă partidul și, dacă acesta e de guvernămînt, marile probleme determinate de guvernarea de după alegeri. Altfel, un congres extraordinar nu șiar avea rostul. De ce a fost convocat Congresul PSD? Din declarațiile celui care l-a convocat, Liviu Dragnea, n-am putut afla un răspuns.

Nu numai pentru că Liviu Dragnea a introdus în politica românească ceea ce s-ar numi în amor șmecheria surîsului cu subînțelesuri, dar și pentru că nici el n-a știut și – sînt sigur- nu știe încă de ce l-a inițiat.

Poate că după Congres se va lămuri și Liviu Dragnea de ce l-a convocat. Am așteptat, cum se cuvine din partea unui om convins de puterea organismelor colective de conducere ale unui partid, ședința CExN, cel mai important for de conducere colectivă după Congres în materie de decizii colective de importanță în viața PSD. Luni, 5 martie 2018, a avut loc ședința CExN consacrată pregătirii Congresului.

Chiar de la comuniști am rămas cu obiceiul democratic de a căuta în astfel de împrejurări un Comunicat final al ședinței ținute de un organism de conducere colectivă. CExN e pentru PSD ceea ce era Plenara CC pentru PCR. Atît din studiul istoriei comuniste, cît și din experiența de gazetar, nu știu vreo plenară a CC al PCR, cu excepția celor din ilegalitate, care să nu se fi încheiat cu un document publicat despre ce s-a dezbătut și s-a decis la Plenară. Presa noastră liberă nu mi-a oferit nici un Comunicat de după ședința CExN.

Or fi trimis, dar presa, interesată doar de crime și abateri ale Meteorologiei, nu l-o fi băgat în seamă – miam spus, la capătul unei căutări zadarnice.

Să vedem ce spune site-ul oficial al PSD! Pe site-ul oficial al PSD am putut citi despre ședință doar atît: „Comitetul Executiv Naţional al Partidului Social Democrat s-a reunit luni, 5 martie 2018, la Palatul Parlamentului. Președintele PSD Liviu Dragnea a declarat la finalul reuniunii că preşedintele executiv şi secretarul general al formaţiunii vor fi aleşi prin vot la Congresul PSD din 10 martie. 

«În primul rând, s-a luat decizia de organizare a alegerilor pentru preşedinte executiv şi secretar general, pentru că am adoptat o propunere de modificare a Statutului ca secretarul general să fie ales de Congres, şi pentru vicepreşedinţi. S-a adoptat, de asemenea, modul cum să fie constituit BPN, şi anume câte doi vicepreşedinţi pe fiecare regiune pentru a avea o reprezentare completă şi echilibrată pe tot teritoriul ţării. S-a votat şi paritatea bărbaţi-femei, vicepreşedinţi femei, 8 vicepreşedinţi bărbaţi, cîte un bărbat şi o femeie pe o regiune », a precizat Liviu Dragnea”.

Textul e încadrat de varianta video a Conferinței de presă ținute de Liviu Dragnea înainte de ședință și de varianta video a Conferinței ținute după. Tot de Liviu Dragnea, evident.

Nimic surprinzător în această rezumare a activității ditamai partidului de guvernămînt la scărpinatul unui singur om.

Toate partidele și-au făcut din site-urile lor oficiale oglinda în care se bărbieresc sau se depilează ștabii partidului. Pe vremea Ralucăi Turcan, site-ul PNL se transformase într-un etern selfie al efemerei Șefe a formațiunii. Ce a zis Liviu Dragnea după ședința pe post de Comunicat al PSD? Nimic altceva decît precizările din text. Ba nu, mă înșel, a zis ceva în plus. A zis că ședința CExN a stabilit și ora de începere a Congresului.

Ar putea fi 10. Ar putea fi 11. Asta da hotărîre crucială, pe care CExN a evitat s-o ia. Mai mult ca sigur, ora precisă va fi hotărîtă prin vot de chiar Congresul PSD după începerea lucrărilor.

De ce a fost convocat Congresul PSD? Sau, mai bine zis, Tăiem porcul. Cum îl preparăm? Din cele spuse de Liviu Dragnea, înainte și după ședință, înțelegem că va fi vorba de un Congres care va decide mărirea numărului de vicepreședinți de la 14 la 16, alegerea vicepreședinților după regiuni și pe sexe, potrivit unor noi proceduri, gîndite de Liviu Dragnea în singurătatea personalități sale. Numai atît? Numai trecerea de la 14 la 16 vicepreședinți? Numai egalitatea dintre nădragi și fuste?

Aceasta e cea mai mare problemă a PSD după un an de guvernare în care n-a concretizat nici un proiect interesînd țara, dar a reușit să schimbe două Guverne, numai așa că l-au supărat pe Liviu Dragnea premierii în exercițiu?! E limpede. În cazul Congresului PSD de sîmbătă, 10 martie 2018, Tăiem porcul, dar nu-l preparăm. Pentru că nici nu ne-am propus asta.