Despre iertare. Cu românul la psiholog
- Eveline Ţibichi Osnaga
- 11 decembrie 2017, 00:00
Luna decembrie ne aduce aminte că trebuie să fim mai buni, să ne manifestăm iubirea față de cei din jur și chiar să fim mai îngăduitori.
Este perioada din an în care devenim mai buni și încercăm să compensăm frigul de afară cu căldura din suflet și așa se face că ne amintim de cei încercați și de cei pe care nu îi sunăm prea des și ar trebui să îi iertăm și pe cei care ne-au greșit într-un fel sau în altul.
De multe ori ne este greu să iertăm în relația cu cei jur pentru că suntem mânați de orgoliu, iar alte ori pur și simplu nu știm să gestionăm acest proces al iertării. În realitate, iertarea aduce multe beneficii și joacă un rol important în igiena emoțională a fiecăruia, pentru că nu este ușor nici să ierți și nici să ceri iertare.
Lipsa iertării aduce după sine conflicte cu cei de lângă noi, conflicte interioare, stres, neîncredere, angoase, frustrare și, poate, ce este mai grav… izolare. Și toate astea pentru că nu ne asumăm că iertarea este un process firesc și mai simplu decât cele enumerate mai devreme. Ne este greu să ne cerem iertare și să iertăm pentru că avem impresia că asta ne face superiori în fața celor care ne-au rănit și în fața celui pe care l-am rănit la rândul nostru.
Dar până la urmă ce înseamnă să iertăm? Ei bine, iertarea înseamnă să nu ai resentimente față de cel care te-a rănit, să nu-i dorești răul și nici să te bucure dacă pațește ceva rău. Iertarea nu înseamnă neapărat că vei uita ce ți s-a întâmplat sau că nu îți vei lua măsuri de siguranță față de persoana care te-a rănit, mințit, înșelat sau te-a trădat. Iertarea înseamnă că am înțeles care sunt motivele care l-au determinat pe cel de lângă mine să facă ce a făcut, înseamnă că mi-am învățat lecția și înseamnă că nu vreau să trăiesc într-un carusel al emoțiilor negative. Și însemnă și că sunt conștient că nu mai pot schimba ceva ce s-a consumat deja. Iertarea aduce după sine schimbare, eliberare și o igienă emoțională adecvată.
Nu trăim într-o lume perfectă
Este adevărat că iertarea, fără a fi cerută, nu valorează mult pentru că nu se realizează întreg procesul, neexistând asumare de ambele părți. Cu toate acestea, nu trăim într-o lume perfectă și lucruri de genul acesta se întâmplă destul de des, însă ar trebui să ne ocupăm, fiecare în dreptul nostru, de bucățica ce ne corespunde.
În timp am ajuns la concluzia că mai grav decât a nu-l ierta pe aproapele nostru este să nu ne iertăm pe noi înșine. De multe ori, nici nu suntem conștienți că avem niște lucruri nerezolvate chiar cu noi și că ne este mai ușor să-i iertăm pe cei din jur decât pe noi înșine. Nu ne iertăm pentru că am fost lași, pentru că nu am reacționat atunci când era nevoie, nu am luptat pentru ce am iubit, nu am fost aproape de cei care meritau, nu ne iertăm pentru semnele de pe corp și nu ne iertăm pentru că ne-am lăsat mințiți sau înșelați și lista poate continua cu infinit de multe lucruri. Problema este că, odată cu neiertarea, ajungem să ne îmbolnăvim, pentru că emoțiile negative ajung să fie somatizate.
Iertarea se învață și ajută enorm la dezvoltarea personală, la evoluția spirituală și chiar la sănătatea fizică. Iertarea nu are vârstă, culoare, etnie și nici valoare financiară, poate de aceea este atât de valoroasă. Tu când ai iertat ultima dată pe cienva? Tu te-ai iertat pentru greșelile pe care le-ai făcut voit sau nu?
Articolul de astăzi și-a propus să fie o invitație la introspecție pentru că timpul trece și noi odată cu el… și este o alegere să ne asumăm că nu suntem perfecți și viața o putem trăi frumos chiar dacă e plină de încercări și obstacole.