Abuzul în serviciu era o metodă folosită de procurori, în anii 50, prin care îi trimiteau la închisoare pe funcţionarii pe care nu-i puteau bagă la delapidare, furt, gestionare frauduloasă ori orice altă infracţiune. Asemănarea izbitoare cu practica unor procurori din ziua de astăzi, inclusiv de la DNA, a fost relatată de Chris Terhes, preşedintele Coaliţiei Românilor pentru Combaterea Corupţiei, care a dat exemplul unui paznic de câmp, trimis la închisoare, în anul 1953, pentru că…şi-a bătut fosta soacră, “abuzând de atribuţiile sale de serviciu”.

Abuzul în serviciu era o metodă folosită de procurori, în anii 50, prin care îi trimitea la închisoare  pe funcţionarii pe care nu-i puteau bagă la delapidare, furt, gestionare frauduloasă ori orice altă infracţiune. Asemănarea izbitoare cu practica unor procurori din ziua de astăzi, inclusiv de la DNA, a fost relatată de Chris Terhes, preşedintele Coaliţiei Românilor pentru Combaterea Corupţiei.

Pe pagina sa de Facebook, Chris Terhes a relatat: “Că tot se vorbeşte iar despre <abuzul în serviciu>, am găsit o motivare interesantă dată în 1953 de justiţia stalinistă din România”.

Cazul prezentat de preşedintele Coaliţiei Românilor pentru Combaterea Corupţiei:

Prin sentinţa penală nr. 334/1953 a Tribunalului Sighişoara, inculpatul D. Gh. a fost condamnat la 3 luni de închisoare corecţionară în baza art. 245 c.p. (abuz în serviciu) “pentru că în noaptea de 4-5 august 1952, în calitate de paznic de câmp, a abuzat de atribuţiile sale de serviciu, bătând pe reclamanta S.A., fosta lui soacră, cauzându-i leziuni a căror vindecare a cerut un timp de mai mult de 10 zile”.

Inculpatul, adică paznicul, a făcut recurs, cerând casarea hotărârii pe motiv că nu şi-a bătut soacră în exercitarea atribuţiile de serviciu, lucru admis de către instanţa.

Din motivarea instanţei de recurs rezultă “că agresiunea săvârşită n-a avut nimic comun cu atribuţiile şi calitatea să de paznic de câmp, fiind săvârşită pe un teritoriu ce nu intră în sectorul sau”.

Drept urmare, precizează Chris Terhes, instanţa de recurs a casat sentinţa şi a modificat încadrarea faptei de la art. 245, abuz în serviciu, la art. 472, vătămare gravă a integrităţii corporale şi a sănătăţii.

“Poate va surprinde faptul că o asemenea fapta a fost încadrată de procurori la <abuz în serviciu>.  Infracţiunea această era descrisă în codul penal comunist, de inspiraţie sovietică, că fiind fapta funcţionarului care comite o serie de lucruri <dacă fapta nu constitue o altă infracţiune pedepsită de lege că fiind săvârşită de funcţionar în exerciţiul atribuţiunilor sale>. Adică, dacă nu-l puteau bagă pe funcţionar la delapidare, furt, gestionare frauduloasă ori orice altă infracţiune, îl băgau la abuz în serviciu. Cine a făcut actualul cod penal, de la sovietici s-a inspirat.”, a comentat Chris Terhes.

CCR a reglementat încadrarea abuzului în serviciu

Un comentariu elocvent despre abuzul în serviciu l-a făcut Chris Terhes pe 7 iulie 2016, la o zi după Curtea Constituţională a României (CCR) a publicat motivarea deciziei în care a spus că, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, prin formularea “îndeplineşte în mod defectuos” atribuţiile de serviciu se înţelege că persoană "ndeplineşte <prin încălcarea legii>” atribuţiile. Adică, nimeni nu poate fi acuzat de abuz în serviciu decât dacă a încălcat legea.

“Motivarea CCR este o aducere la standarde europene şi democratice a unei formulări ambigue a acestui articol din Codul penal care există din perioada sovietică când, pe motiv că cineva a îndeplinit <defectuos> atribuţiile de serviciu chiar dacă nu a încălcat o lege, procurorul putea acuză acea persoană care era funcţionar public (şi atunci toţi erau, pentru că toţi lucrau pentru stat)”, scria, pe Facebook, Chris Terhes.

Acesta a explicat că în sistemul de justiţie sovietic, implementat şi în România de Vishinski - procurorul lui Stalin -, procurorul era cel care supraveghea legalitatea actelor funcţionarilor publici. “În baza acestui concept, procurorul putea verifică inclusiv legalitatea hotărârilor judecătoreşti şi să le desfiinţeze. De aceea, în comunism, era la discreţia procurorului pe cine să acuze, de unde arbitrariul şi abuzul organelor represive în perioada comunistă. Prin decizia aceasta, CCR corectează o exprimare de sorginte sovietică din Codul penal şi o aduce la standarde democratice. Un principiu de baza al dreptului penal din ţările democratice, concept creat încă de pe timpul romanilor, este că ” (nullum crimen sine lege)”, a adăugat preşedintele Coaliţiei Românilor pentru Combaterea Corupţiei.

Terhes remarcă faptul că inclusiv Convenţia anticorupţie, ratificată de România, spune că pentru abuz în serviciu persoană acuzată trebuie să fi încălcat legea, “adică acuzaţia nu poate fi lăsată la aprecierea şi arbitrariul procurorului, aşa cum era în justiţia de tip sovietic”.

“Mai mult, în 2013 Adunarea Parlamentară a CE a chemat statele să ia în considerare abrogarea sau reformularea dispoziţiilor privind abuzul în serviciu, în scopul de a limita domeniul lor de aplicare, în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneţia. Citiţi cu atenţie motivarea şi va veţi convinge. Cine urlă că iar scapă corupţii arată că mentalitatea stalinistă-sovietică, fundamentată pe filozifia marxistă care pune statul înaintea individului, e încă bine înrădăcinată în minţile unora din România”, a mai precizat Chris Terhes.