În acest articol voi descrie ultima tulburare de personalitate care aparţine cluster-ului B: tulburarea de personalitate antisocială.

Conform DSM V (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition), această tulburare este caracterizată de dispreţul şi nerespectarea permanentă a drepturilor celorlalte persoane, manifestându-se cu ostilitate şi/sau agresivitate. Manipularea şi înşelăciunea sunt, de asemenea, caracteristici centrale ale acestei afecţiuni. În cele mai multe cazuri, ostilitatea, agresivitatea şi înşelăciunea încep să se manifeste încă din perioada copilăriei. Aceşti copii pot răni sau chinui animale sau chiar oameni (conştienţi fiind de acest lucru). Ei se pot angaja în acte ostile, cum ar fi hărţuirea sau intimidarea altora, sau pot avea o atitudine ostilă faţă de proprietate, cum ar fi provocarea unor incendii.

De multe ori se angajează în înşelăciune, furt, şi alte încălcări grave ale normelor standard de conduită. Atunci când este cazul, tulburarea de comportament poate fi un diagnostic adecvat (o formă juvenilă de tulburare de personalitate antisocială). Tulburarea de comportament este adesea considerată precursorul unei tulburări de personalitate antisocială.

În plus faţă de dispreţul pe care îl manifestă faţă de alţii, de multe ori se plasează în situaţii periculoase sau riscante. În mod frecvent, aceste persoane acţionează impulsiv, fără a ţine seama de consecinţele acţiunilor lor. Această dificultate de control al impulsurilor va avea ca efecte pierderea locului de muncă, accidente, probleme de ordin juridic şi, uneori, chiar încarcerarea. De obicei, persoanele cu tulburare de personalitate antisocială nu au remuşcări reale pentru prejudiciul cauzat altora. Cu toate acestea, în unele situaţii mimează remuşcarea atunci când este în interesul lor personal să facă acest lucru (cum ar fi atunci când sunt în faţă unui judecător).

Ei nu îşi iau nici o responsabilitate pentru acţiunile lor. De fapt, de multe ori, vor da vina pe victimele lor, afirmând că acţiunile victimelor „cauzează“ acţiunile lor greşite. Prin urmare, victimile îşi merită soarta lor. Caracteristicile agresive ale acestei tulburări de personalitate o fac să iasă în evidenţă între celelalte tulburări de personalitate, pentru că indivizi cu această tulburare îşi lasă o amprenta unică asupra societăţii.

Criteriile de diagnostic, conform DSM V, sunt următoarele:

A. Tulburări importante în funcţionarea personalităţii care se manifestă prin:

1)  Deficienţe în funcţionarea proprie (a sau b):

a)  Identitate: egocentrism, stimă de sine exagerată derivate din câştigul personal, putere sau plăcere;

b)  Auto-ghidare: stabilirea obiectivelor personale bazate doar pe automulţumire; absenţa unor standarde sociale interne asociate cu eşecul de a se conformă unui comportament etic normativ legal sau cultural.

2) Deficienţe în funcţionarea interpersonală:

a) Empatia: Lipsa de preocupare pentru sentimente, nevoi, sau suferinţa altora; lipsa de remuşcări după ce răneşte sau maltratează o altă persoană;

b) Intimitate: Incapacitate de avea relaţii apropiate cu alte persoane, considerând că exploatarea este un mijloc principal de relaţionare cu alţii, inclusiv prin înşelăciune şi constrângere; utilizarea dominării şi intimidării pentru ai controla pe alţii;

B. Trăsături de personalitate patologică în următoarele direcţii

1)  Antagonism caracterizat prin:

a) Manipulator: Folosirea frecventă a subterfugiului de a influenţa sau controla alte persoane; utilizarea de seducţie, farmec, volubilitate, sau ingratitudine pentru a-şi atinge scopurile;

b) Falsitate: Necinste şi înşelare; prezentarea eronată a propriei persoane; înfrumuseţarea sau de inventarea atunci când se referă evenimente;

c) Insensibilitate: Lipsa de preocupare pentru sentimentele sau problemele altora; lipsa de vinovăţie sau de remuşcări cu privire la efectele negative sau dăunătoare ale acţiunilor sale asupra altora; agresiune; sadism;

d) Ostilitate: sentimentele de furie persistente sau frecvente; furie sau iritabilitate, ca răspuns la ofense şi insulte minore; însemnând un comportament urât, răzbunător.

2)  Dezinhibiţie caracterizată prin:

a) Iresponsabilitate: Neglijarea şi neîndeplinirea obligaţiilor financiare şi de altă natură sau angajamente; lipsa de respect şi lipsa de urmărire a îndeplinirii acordurilor şi pe promisiunilor;

b) Impulsivitate: Acţionează sub impulsul momentului, ca răspuns la stimuli imediaţi; acţionează pe baza deciziei de moment, fără un plan sau fără luarea în considerare a rezultatelor; dificultăţi în stabilirea şi urmărirea planurilor

c)  Asumarea riscului: Implicarea în activităţi periculoase, riscante şi cu potenţial autodăunător, în mod inutil şi fără a ţine seama de consecinţe; plictiseală şi iniţierea nechibzuită de activităţi pentru a contracara plictiseala; lipsa de preocupare pentru limitările personale şi negarea realităţii unui pericol cu caracter personal.

C. Dereglările în funcţionarea personalităţii şi expresia individuală a personalităţii sunt relativ stabile în timp şi consecvente în situaţii diferite.

D.  Deficienţele în funcţionalitatea personalităţii şi expresia trăsăturilor individuale ale personalităţii nu sunt în concordanţă cu normativele sociale sau stadiul de dezvoltare socio-cultural al persoanei în cauza.

E. Deficienţele în funcţionalitatea personalităţii şi expresia trăsăturilor individuale ale personalităţii nu sunt în mod exclusiv cauza a efectelor provocate de consumul de substanţe (alcool, droguri, medicamente) sau determinate de o cauză medicală generală (ex: traumatism cerebral sever)

F. Persoana are cel puţin vârstă de 18 ani.

Stephane De Brito, de la University of Birmingham, precum şi cercetătorii australieni Stephane M. Shepherd, Rachel E. Campbell, James R. P. Ogloff, alături de mulţi alţii, atrag atenţia asupra consecinţelor medico-legale care pot rezulta în urma manifestărilor acestei patologii.

Tulburarea de personalitate antisocială este considerată atât de psihiatri cât şi de psihologi cel mai greu de tratat dintre toate tulburările de personalitate. Persoanele care suferă de această afecţiune, rareori caută tratament din proprie iniţiativa. Ei ajung să acceseze resursele terapeutice  doar dacă le este impusă de justiţie. Sunt persoane indisciplinate care abuzează de medicaţia prescrisă sau pot neglija să o ia. În general, tratamentul tulburării de personalitate antisocială are o rată scăzută de succes, dar există abordări care pot ajută la ameliorarea simptomelor.

Deseori, tulburarea de personalitate antisocială se asociază cu alte afecţiuni cum ar fi depresia, anxietatea şi abuzul de substanţe. În aceste condiţii se pot prescrie medicamente specifice, cum ar fi antidepresivele sau medicaţie antipsihotică care ajută la ameliorarea afecţiunii. Din nefericire, majoritatea pacienţilor cu tulburare de personalitate antisocială nu urmează tratamentul aşa cum a fost prescris. Psihoterapia poate ajuta pacientul să dezvolte abilităţi adecvate de relaţionare interpersonală şi să imprime un cod moral.

Anamaria Ciubară este unul dintre cei mai cunoscuți medici psihiatri de la Spitalul de Psihiatrie ”Elisabeta Doamna” din Galați,  conferențiar universitar la Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, catedra de Psihiatrie, și editor la American Journal of Psychiatry and Neuroscience. În fiecare weekend, în Evenimentul zilei, vine în sprijinul persoanelor interesate de problemele legate de sănătatea mentală, oferindu-le informații la rubrica: „La sfat cu psihiatrul”.

Puteți să-i trimiteți întrebări pe adresa secretariat@evzgroup.ro