Nu este vorba nici de Boutros Boutros Ghali, fostul şef al ONU, nici de megalomanul şi faraonicul Hosni Mubarak. Numele său este Anwar Al-Sadat şi a fost primul arab care a întins mâna israelienilor în speranţa unei păci în Orientul Mijlociu. După ce a luat premiul Nobel pentru pace a fost asasinat de jihadiştii islamici

Muhammad Anwar Al-Sadat s-a născut pe 25 decembrie 1918  şi a murit, ucis de fundamentaliştii islamici, pe 6 octombrie 1981. Sadat a fost al treilea preşedinte al Egiptului, începând cu 28 septembrie 1970, până la asasinarea sa. A fost considerat în Egipt şi în Orientul Mijlociu, figura cu cea mai mare influenţă asupra istoriei moderne. Născut în Egipt, Sadat provenea dintr-o familie săracă egipteană din Sudan, având 13 fraţi şi surori.

A urmat Academia Regală Militară din Cairo în 1938 şi a intrat în “Mişcarea liberă de ofiţeri” cu intenţia eliberării Egiptului de sub controlul britanic. În cursul celui de-al II-lea Război Mondial, Sadat a fost închis de britanici datorită eforturilor sale de a obţine ajutor de la puterile Axei în scopul îndepărtării forţelor britanice din Egipt. Ulterior, împreună cu colegi săi, ofiţerii Mişcării libere, Sadat a participat la Revoluţia egipteană din 23 iulie 1952, care l-a îndepărtat pe regele Farouk I. Rolul său major din acea perioadă a fost preluarea controlului a posturilor de radio egiptene, care au fost folosite pentru a informa publicul egiptean de schimbările din ţară din perioada post-revoluţionară. În 1964, după ce a ocupat mai multe poziţii în guvernul republicii egiptene, a fost ales de Gamel Abdel Nasser ca vicepreşedinte. A rămas în funcţie pănă în 1966 şi, apoi, din nou, din 1969 pănă în 1970.

Sadat şi Nasser

După decesul lui Nasser provocat de un atac cardiac, Sadat a fost cel care a anunţat poporul egiptean de vestea tragică. Pe timpul lui Nasser, în 1954 Sadat a devenit ministru al statului egiptean. În 1959 şi-a asumat poziţia asupra poziţiei de Secretariatul Unit Naţional. Între 1960 şi 1968 a fost vicepreşedinte şi membru ai consiliului prezidenţial în 1964. În decembrie 1969 încă o dată devine vicepreşedinte. După ce Nasser a murit, în anul următor, Sadat devine preşedinte, funcţie din care a făcut schimbări personale, radicale, de curăţenie politică şi a anunţat sfârşitul efectiv al revoluţiei.

Scrisoarea care l-a băgat şi în istorie şi în pământ

În 1971, Sadat trimite o scrisoare catre ONU, preşedintelui Gunnar Jarring, cu o propunere de pace după acordul care prevedea returnarea de porţiuni de pământ din Peninsula Sinai Egiptului şi rezoluţia ONU 242 care prevedea retragerea Israelului din părţiile ocupate din “Războiul de şase zile”. Demersul n_a avut succesul scontat. În 1973, Sadat, împreună cu Siria, intră în “Războiul de Yom Kippur” cu Israel, cu scopul de a returna Egiptului părţiile ocupate de Israel din Războiul de şase zile. A fost un fiasco total. Trei divizii al Israelului sub comanda generalului Ariel Sharon ajung până la Cairo şi Damasc. Sadat cere ca Uniunea Sovietică să intervină. Iniţial, la începutul războiului a fost o victorie a Egiptului prin care s-au redobândit regiunile ocupate şi s-a redeschis Canalul Suez. Aceasta a ridicat moralul poporului egiptean. La 19 noembrie 1977, Sadat devine primul lider arab care, în mod oficial, vizitează Israelul, şi se întâlneşte cu premierul israelian Menachem Begin. El a vorbit chiar în Knesset, la Ierusalim! Această vizită s-a petrecut în urmaunei invitaţii de la premierul Begin pentru negocierile de pace. Lumea arabă, în schimb, era foarte extrem de revoltată de această vizită.

O strângere de mână istorică

În 1978, se semnează acordul de pace la Camp David şi ambii lideri primesc Premiul Nobel Pentru Pace.

A reîntregit Egiptul chiar după propria moarte

Pe vremea aceea Egiptul era ţara cea mai puternică dintre statele arabe. Sadat era foarte hotărît să-şi îndeplinească misiunea de pace lăsănd la o parte problemele aproape personale cu Liga Arabă. Lucru care l-a costat. Mai întâi politic, iar apoi cu viaţa. În 1979, Liga Arabă a suspendat Egiptul ca membru ai Ligii Arabe, şi organizaţia arabă se mută din Cairo în Tunisia. Această stare de fapt a ţinut pănă în 1989 când liga Arabă se reîntoarce la Cairo. Mulţi credeau ca numai prin forţă militară se poate face ca Israelul să negocieze, dar, în 25 aprilie 1982, Israelul se retrage complet din peninsula Sinai. Sadat nu mai era, însă, în viaţă să-şi savureze succesul diplomaţiei sale.

Pe 6 octombrie 1981, în timpul unei parade militare la Cairo, Sadat a fost asasinat de membri ai partidului Jihadul islamic, pe motivul că a negociat cu duşmanul principal al naţiunii arabe, Israelul. Pentru moment numele său este cvasi-uitat, dar istoria îl va aşeza, cu certitudine, pe locul cuvenit.