Campania electorală mi-a adus aminte de o poveste senzațională. Se spune că filosoful grec Diogene - Diogene din Sinope, zis și Cinicul - umbla prin Atena cu o lumânare aprinsă în plină zi și, întrebat ce face, răspundea: „Caut un om!”. Alții susțin că umbla cu o lampă în mână, „în căutarea unui om cinstit”, dar ideea în sine e aceeași.
Diogene Cinicul locuia într-un butoi, cerșea, mânca din gunoaie și îi enerva pe cei mai „stilați” atenieni. E, pe undeva, cel mai „bătrân”, dacă nu cumva tatăl nonconformismului. A intrat în legendă întâlnirea sa cu Alexandru cel Mare. Întins pe o bancă, Diogene nu s-a ridicat, nu s-a sinchisit de apariția augustei persoane.
La prezentarea: „Eu sunt Alexandru, regele”, a răspuns prin: „Eu sunt Diogene Cinicul”. Când regele l-a întrebat ce ar putea să facă pentru bătrânul filosof, acesta i-a răspuns: „Să te dai la o parte, că-mi acoperi soarele”. Cu siguranță, în ziua de astăzi, dacă am urma exemplul lui Diogene, am alerga mult și bine prin București, prin România. E greu, cumplit de greu să găsești un om cinstit, chiar dacă ai folosi în loc de lumânare o lanternă sau un reflector.
Evident, mă refer la politicieni, nu la marea masă a românilor care au rămas onești, au curățenia în suflet. Nu cred că fibra națională a fost atinsă definitoriu de cancerul hoției și al minciunii. Corectitudinea a ajuns un handicap, o boală incurabilă. E o rușine să fii cinstit, e un stigmat. E adevărat că politica e o curvă, dar nu toți politicienii trebuie să devină niște prostituate ca să reușească. Ce bine ne-ar prinde vreo doi-trei Diogeni care să-i batjocorească pe politicieni și să trezească mulțimea!
Prea ne acoperiți soarele! *** E foarte posibil ca un om să nu fie atât de statornic în politică de-a lungul vieții. Exemplul clar este Petre Țuțea, care spunea că „dacă până la 30 de ani nu ești de stânga, nu ai inimă, dar dacă după această vârstă mai ești de stânga și nu devii conservator, de dreapta, ești cretin”. Nu-i singura butadă care ilustrează frământările politice ale unui om. Întrebat de ce și-a schimbat atât de des opțiunile politice, marele Nicolae Iorga a șarjat: „Dragă, doar boul este consecvent în viață”.
Altceva mă deranjează la actualii oameni politici. Nu felul în care-și schimbă partidele, precum ciorapii, modul brownian în care sar sau trec în barca puterii… Ci pur și simplu că nu mai cred în principii, n-au motive reale, ideologia sau crezul politic fiind doar o vorbă-n vânt. La mijloc nu este vorba decât de lichelism. Se vând precum vitele-n Obor, își pun sufletele pe tarabă. Se comportă ca niște prostituate, dar au pretenția să fie tratate precum domnișoarele cu pension.
Oamenii nu mai au o fărâmă de bun-simț, nici nu mai pot roșii datorită obrazului gros cât șoricul unui porc în ajun. Migrația politică este una din hibele clasei noastre politice. Când vezi atâta nesimțire, atâta lipsă de caracter, începi să te feliciți pentru statornicie, pentru că ești „bou”, vorba lui Iorga. Racolarea se face în multe moduri: de la bani, la funcții, la influență, la dosare etc.
Șacalii știu cum să cumpere și pleacă de la premisa greșită că oricine are un preț. Sunt informat că mai mulți politicieni sunt ademeniți de PSD, sunt înconjurați cu ademeniri de sirenă perversă. Acu’ să-i văd dacă-s „boi” sau „băieți deștepți”!
Recomandările noastre
