Un botoşănean născut pe 1 decembrie 1918, posesor al unui nume predestinat sărbătorii naţionale, spune că e mândru de coincidenţă şi că-şi iubeşte mult ţara.
Bătrânul Constantin are un nume de familie absolut fabulos. Mai ales dacă îl priveşti în contextul zilei în care s-a născut. Îl cheamă Ciolan. Şi s-a născut pe 1 decembrie 1918. Nu e o glumă. Chiar aşa îl cheamă şi chiar atunci s-a născut. An de an, de Ziua Naţională, prin casa lui Ciolan, fost lucrător în primăria Botoşani, se face o coadă de vizitatori care îl întreabă dacă e mândru că s-a născut odată cu Unirea. Curiozităţi de oameni care s-au născut în zile fără absolut nicio semnificaţie. E drept, acum trei ani, mai era încă un bătrân născut prin părţile Moldovei odată cu Unirea. Petria Irimia, din Holboca, Iaşi, dădea şi el interviuri. Dar, potrivit primăriei din localitate, acesta s-a prăpădit la câtva timp după împlinierea a 90 de ani.
De asta Constantin Ciolan e printre puţinii nonagenari care au mai prins să sărbătorească 1 decembrie ca zi de naştere personală, dar şi ca zi naţională. Dincolo de paralele ironice cu numele său şi mâncarea decretată drept tradiţională de postul PRO TV, ar trebui precizat că bătrânul Constantin Ciolan e sănătos, voios, dar că nu aude deloc cum trebuie. Strigă în recepetor că le transmite "sănătate tuturor românilor!". O viaţă, pe repede-înainte
Pe 1 decembrie 1918, în timp ce la Alba Iulia se dansa "Hora unirii", în Cozmeşti, Vaslui, o mamă se zbătea în chinurile facerii pentru a-l aduce pe lume pe micul Constantin Ciolan, ce avea să devină marele Constantin Ciolan. Care azi se îmbracă, de ziua lui şi cea naţională, mereu în fosta lui uniformă de la jandarmi.
E veteran de război Constantin Ciolan. A luptat încă din "39 toamna, când nemţii au intrat în Polonia". "Am fost ofiţer de jandarmi într-un batalion operativ, am luptat în Bucureşti când o ajuns ruşii aici. La 23 august, ruşii au intrat în Bucureşti, aşa că noi am luptat apoi să-i scoatem pe nemţi din ţară şi din Bucureşti, în special", povesteşte Ciolan.
Viaţa lui, întinsă pe 93 de ani, e trasată în câteva linii foarte mari. "O venit colectivizarea, a fost război, dar am trecut prin toate şi astăzi mă simt foarte mulţumit. Asta e una dintre plăcerile mele pe care le-am rezolvat. A doua, am avut fericirea să merg şi în America vreo şase luni de zile", zice bătrânul. I-a plăcut mult în State. N-avea de ce să nu-i placă. "Atunci s-a format România mare" E patriot Constantin Ciolan. Zice: "M-am născut odată cu România şi sunt foarte mulţumit în privinţa asta" şi alte asemenea mesaje. Vrea binele tuturor. "Doresc fericire la toţi românii şi să le dea Dumnezeu nişte conducători buni. Că dacă ne uităm, de ce sunt toate ţările peste noi? Nu e bine aşa, nu aşa trebuie să fie", e un uşor regret în vocea bătrânului. E foarte bucuros că s-a născut pe 1 decembrie. E ceva deosebit. Şi-n plus, uneori mai vin aleşii locali să-l felicite şi asta îl umple de importanţă.
Are şi glume pe seama zilei lui de naştere. Zice că atunci când s-a născut "nu şi-a dat seama" de solemnitatea momentului."Când m-am născut eu s-a format România mare, în graniţele ei fireşti. Că eram numai Muntenia şi Moldova, Transilvania era ocupată de austroungari. Şi, la unire, Bucovina, Basarabia, toate au venit grămadă! Eu sunt tare mulţumit!", se bucură Constantin Ciolan. O glumă
Zilele bătrânului nu sunt deloc deosebite de ale multor văduvi. Stă mult prin casă. Dar zice că are noroc. "Mă mişc, mişcările le fac bine. Am alte defecţiuni, dar mă mulţumesc. Merg prin oraş, mă duc, îmi plătesc dările, îmi fac de mâncare, mă descurc eu singur. Am două fete, dar nu le deranjez prea mult. Doar aşa cu spălatul", zice bătrânul.
Adaugă că tot nu aude foarte bine ce i se spune la telefon. Aşa că preferă să zică o glumă. Pe care o şi anunţă, cu introducere. "O să vă spun acum o glumă, legată de unire şi de naşterea mea: eu când a fost unirea am vrut să mă duc. Da' nu m-a lăsat mama, că eram prea mic!", se alintă Contantin Ciolan, cuprins de veselia sărbătorii sale şi a ţării în care trăieşte.
Recomandările noastre
