În colţurile de lume unde capitalismul n-a ajuns, crizele nu există. Pentru lumea civilizată, ce se întâmplă acum pare a fi începutul sfârşitului.
Când oameni bine informaţi şi cu expertiză greu de pus la îndoială precum Nouriel Roubini, George Soros şi Alan Greenspan transmit semnale alarmante despre viitorul omenirii globalizate, nu poţi spune "Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!". Ei chiar ştiu. Cunosc greutatea şi forţa de multiplicare a mesajelor puse în circulaţie. Probabil că viitorul în viziunea lor este atât de sumbru, iar politicienii planetei atât de laşi în a spune adevăruri, încât e necesar să taie în carne vie, fiindcă "boala lungă e moarte sigură". Sau poate că au alte interese, pe care le-am putea bănui, dar nu le-am putea şi proba.
Consternarea, urmată de îngrijorare, se instalează până şi în minţile care văd totdeauna partea plină plină a paharului. Iubitorii părţii goale, mai mult ca sigur isterizaţi, şi de-ar dori să-şi ia lumea în cap n-au unde se se ascundă. Politicienii planetei par a se târgui cu ceeea ce este corect politic să spui sau să taci, de teama panicii generalizate. Alegerile vin peste ei şi nimeni nu vrea să piardă puterea. Sau, şi mai grav, ştiu ce urmează, n-au soluţii şi trag de timp, sperând în miracole. Miracolele nu le fac pământenii, sunt doar apanajul lui Dumnezeu şi apar doar când crezi în El. Ceea ce nu este cazul liderilor actuali ai planetei. Când Noriel Roubini prevestea în 2005 criza ce avea să debuteze în 2007 n-a prea fost luat în serios. De la debutul crizei e privit ca un guru al economiei mondiale şi al finanţelor. Cele mai recente prognoze ale lui Roubini sunt dătătoare de frisoane. Ele anunţă o revoltă mondială ce va urma crizei mondiale. "Situaţia în care se află economia mondială este confirmarea afirmaţiilor lui Karl Marx care considera că forma de organizare capitalistă se autodistruge", crede el. "Moneda euro ar putea dispărea", "Grecia va da faliment" şi - parcă n-ar fi destul - "dacă am fi paranoici, am putea începe să investim în mâncare sau arme, muniţie sau lingouri de aur şi să ne ducem în creierii munţilor", prezice Roubini.
Nici George Soros nu este deloc blând cu motorul economiei europene, Germania, pe care o face de vină pentru agravarea crizei datoriilor în zona euro. Soros ar vrea ca Grecia şi Portugalia să părăsească zona euro, iar prima chiar şi Uniunea Europeană. Magnatul american crede că moneda unică se va salva, până la urmă, şi promite că nu va specula pe euro, aşa cum a pariat împotriva lirei sterline în anii '90.
Ultimele declaraţii apocaliptice în materie de euro vin de la Alan Greespan, ex-preşedintele Rezervei Federale americane, pentru care "The euro is breaking down".
"Euro este pe cale să se destrame iar acest proces generează dificultăţi considerabile pentru sistemul bancar european", spune Greenspan, care consideră că disciplina bugetară a nordului Europei nu poate coabita cu indisciplina sudului, tentat să consume mai mult decât produce. "O lipsă a încrederii va aduce daune colaterale băncilor", spune Greenspan, aproape cu cinism. Tocmai acest tip de declaraţii spulberă şi bruma de încredere care mai exista la investitori, poate arunca în aer bursele, poate scoate oamenii pe străzi.
Declaraţiile şocante emise în cascadă, deloc edulcorate, deloc îndulcite, pun paie pe foc, sunt de natură să grăbească lucrurile, să determine luări de poziţie tranşante. Îndoiala şi neîncrederea, odată semănate, adâncesc criza, aduc cu ele manifestări necontrolabile, ce pot degenera relativ uşor în anarhie globală. Teoriile conspiraţiei înfloresc, publicaţia irlandeză "Independent" reia una dintre ele şi spune că toată criza zonei euro a fost adusă pentru a facilita crearea Statelor Unite ale Europei. La fel şi mişcările naţionaliste, îngrozite de perspectiva de a pune în aceeaşi oală culturi, moduri de viaţă, religii sau tradiţii diferite. Drumul spre iad nu e pavat totdeauna cu bune intenţii. Şi nu ştim intenţiile, vedem doar urmările lor.
Recomandările noastre
