Anunţul ONU de săptămâna aceasta, potrivit căruia două regiuni ale Somaliei sunt afectate de foamete, ar putea fi urmat de o serie de veşti la fel de proaste despre situaţia din estul Africii, zonă confruntată cu cea mai cumplită secetă din ultimele şase decenii.
Conform BBC, Organizaţia Naţiunilor Unite consideră că o criză alimentară a degenerat în foamete într-o anumită regiune atunci când: cel puţin 20% din populaţie are acces la mai puţin de 2.100 de kilocalorii pe zi, rata malnutriţiei acute în rândul copiilor este mai mare de 30% şi mor zilnic 2 oameni la fiecare 10.000 de locuitori.
De obicei, guvernele sunt cele care declară foametea, dar cum în Somalia nu există un executiv, ONU a trebuit să facă anunţul.
12 milioane de flămânzi
Ne puteți urmări și pe Google News
În estul Africii, ultimele două sezoane ploioase au fost lipsite de precipitaţii şi aşa s-a instalat o secetă fără precedent din 1950 şi o gravă criză a alimentelor. Aceasta din urmă afectează circa 12 milioane de oameni din Somalia, Etiopia, Kenya, Djibouti şi Uganda, conform estimărilor ONU, citate de publicaţia germană "Der Spiegel". Şi acesta ar putea fi doar începutul.
Există numeroase indicii că situaţia se va agrava în următoarele săptămâni. Momentan, multe regiuni din estul Afrcii sunt clasificate de ONU ca "zone de urgenţă", iar Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi a anunţat, miercuri, că foametea din cele două regiuni somaleze se va răspândi în absenţa unor donatori care să ajute populaţia. "Dacă nu acţionăm acum, foametea va cuprinde toate cele opt regiuni din sudul Somaliei în următoarele două luni", a avertizat Mark Browden, coordonatorul ajutorului umanitar pentru Somalia.
Un dezastru, dar nu ultimul
Experţii organizaţiilor umanitare au avertizat încă de acum câteva luni în legătură cu pericolul foametei. "Ei ştiu, de asemenea, că actualul dezastru nu va fi şi ultimul", scrie "Der Spiegel". Iar cauzele sunt clare: suprapopularea şi schimbările climatice, care au făcut ca din sezonul ploios să mai rămână doar numele.
În plus, organizaţiile umanitare alocă marea parte a propriilor bugete pentru situaţii de urgenţă, rămânând astfel puţini bani pentru fântâni, îngrăşământ, seminţe şi programe care să îi înveţe pe fermieri să profite la maximum de bucata lor de pământ.
Willi Duhnen, un expert german în dezvoltare, pune punctul pe "i", în condiţiile în care numărul locuitorilor statelor est-africane cu probleme a crescut, în ultimele decenii, de la 41 de milioane la 167 de milioane, iar producţia agricolă a scăzut dramatic. Pâmântul, spune Duhnen, pur şi simplu nu mai poate hrăni populaţia. De aceea, el crede că singura soluţie este intervenţia comunităţii internaţionale.
Există însă o problemă care, în cercurile organizaţiilor umanitare, este cunoscută ca "oboseala donatorilor". Practic, aceştia din urmă au obosit să tot dea bani pentru Africa, unde se pare pare că nimici nu se schimbă. Nu se schimbă în bine, dar se va schimba în rău dacă nimeni din afară nu mai intervine.
Recomandările noastre
