Institutul Diplomatic Român (IDR) a fost creat prin hotărâre de guvern în septembrie 2005. Iniţiativa creării institutului a avut-o ministrul de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu.

Acest institut nu s-a născut însă din nimic. România, spre deosebire de toate celelate foste ţări comuniste, a avut tradiţia formării naţionale a corpului diplomatic şi consular. Toate celelalte ţări îşi trimiteau diplomaţii pentru a fi formaţi la Moscova sau în alte universităţi sovietice. În România, Universitatea Bucureşti, la Facultatea de Drept, organiza cursuri postuniversitare de doi ani dedicate celor gata selecţionaţi pentru a deveni noii diplomaţi ai României.

Restaurarea tradiţiei

În primii ani de după 1990 s-a încercat o restaurare a acestei tradiţii. În acelaşi timp a apărut însă şi ideea constituirii unei academii diplomatice dupa modelul celei de la Viena sau a celei olandeze. Mai mulţi miniştri au avut această idee. Andrei Pleşu a creat o academie diplomatică ce nu avea nici personalitate juridică, nici personal propriu, ea aflându-se în subordinea directă a cabinetului ministrului. Mircea Geoană a dat personalitate juridică, sediu şi personal acestei academii. A făcut chiar mai mult, a încercat transformarea cursurilor acestei academii într-o formulă masterală prin asociere cu Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. Acest experiment nu a rezistat pentru că impunerea legislaţiei europene în domeniul învătământului superior s-a arătat incompatibilă cu soluţia propusă.

Iniţiativa ministrului Ungureanu

În anul 2005, Mihai Răzvan Ungureanu, ajutat atunci de Cristian Preda şi Claudiu Doltu, a încercat construirea unei instituţii cu mai multe competenţe prin cumularea în acelaşi institut a mai multor realităţi instituţionale diferite. Astfel, încă de la începutul anilor ‘90 în subordinea Ministerului Afacerilor Externe (MAE) exista Institutul Român de Studii Internaţionale (IRSI), condus competent pentru mulţi ani de către ambasadorul Sergiu Celac. Pe de altă parte, încă din 1992, la iniţiativa lui Adrian Năstase fusese constituită o comisie pentru editarea documentelor diplomatice aflate în arhiva MAE. În anul 2004, această comisie fusese reorganizată. IDR urma să preia atributiile tuturor acestor structuri care dispăreau la data constituirii sale. Atunci, căutând un personaj cu care mai lucrase şi care avea exeprienţă în organizarea şi conducerea unei instituţii academice (opt ani prodecan al Facultăţi de Istorie din Universitatea Bucureşti şi deja de doi ani decan al acesteia) şi în practica politcii externe (fost consilier al preşedintelui Emil Constantinescu), după consultarea Consiliului Diplomatic al instituttului nou creat (toţi miniştrii afacerilor externe de după 1990), respectând legea, Mihai Răzvan Ungureanu m-a numit director general al IDR.

Despre misiunea institutului

Misiunea acestui institiut era atunci şi este şi astăzi, în primul rând, aceea de a forma şi perfecţiona diplomaţi şi de a participa alături de structurile specializate ale MAE la organizarea şi desfăşurarea concursului naţional de admitere în corpul diplomatic şi consular. Alături de aceasta, institutul a fost conceput şi ca o unitate de cercetare în domeniul relaţiilor internaţionale şi al studiilor strategice, dar şi ca un grup responsabil cu editarea seriei "Documente Diplomatice Române". Menţionez că până în anul 2005, în pofida existenţei celor două comisii succesive de editare, finanţate permanent de la bugetul de stat, niciun volum din această serie nu a fost publicat. Între 2005 şi 2010 în seria documentelor diplomatice şi a memorialisticii diplomatice au fost publicate sau predate editorilor cinci volume. Toate ţările cu tradiţie diplomatică - din SUA în Rusia, trecând prin Franţa şi Marea Britanie - editează asemenea colecţii.

Efortul reconstruirii curriculei a plecat de la premisa includerii în rândul profesorilor, alături de cei mai compteneţi diplomaţi în activitate sau în retragere, a unor personalităţi autentice din mediul academic sau din societatea civilă românească. Am să-i invit pe cei interesaţi, folosindu- se de internet, să compare lista actualilor profesori ai IDR, cu cei care au predat acolo între ani 2005-2010.

Scandalul de nepotism din jurul "domnişoarei de la loteria naţională"

În aprilie 2010, în afara legii, fără consultarea Consiliului Diplomatic al IDR, Teodor Banconschi m-a revocat din funcţia de director general, numindu-l, tot în afara legii, fără consultarea Consiliului Diplomatic, pe Radu Carp. Aş prefera să nu fiu eu cel care să comenteze deriva în care se află astăzi institutul, dar am să încerc să explic scandalul de presă care a invadat ecranele televizorelor şi a umplut paginile ziarelor în ultimele zile.

Miza este una extrem de importantă, accederea în corpul diplomatic şi consular al României. Scandalul de nepotism din jurul "domnişoarei de la loteria naţională", director-organizator şi participant în acelaşi timp la cursurile de ea organizate, căruia i se poate adăuga situaţia fiului celuilalt director, şi el admis, reprezintă partea banală a acestei probleme. Este cu mult mai mult decât atât. În conformitate cu legea, pentru a deveni diplomat în Romania, ca şi în orice altă ţară democratică, este necesar să participi la un concurs naţional deschis, fără discriminare, oricărui cetăţean cu studii superioare absolvite. Astfel în România avem foarte mulţi ingineri şi uneori chiar medici în poziţii diplomatice importante, dovedindu-şi în fiecare zi competenţa.

Posturile fiind blocate, cum ştim cu toţii, ce s-au gândit domnii Baconschi şi Carp, cum să facă ei pentru a recruta noii membri ai corpului diplomatic şi consular, eludând legea prin ocolirea concursului naţional obligatoriu!? În mod tradiţional şi cât se poate de legal, tinerii diplomaţi admişi în MAE, la capătul unui foarte dificil concurs cu participarea câtorva mii de candidaţi, cu probe scrise în două limbi de circulaţie, veneau la IDR pentru a particpa la cursul de formare diplomatică iniţială. Prin noua soluţie Baconschi - Carp, concursul naţional (organizat cândva în viitor) devine o simplă formalitate, el fiind în fapt inlocuit cu examenul de preselecţie de la IDR. Altfel spus, în baza unui dosar şi a unui interviu, fără nicio proba scrisă şi fără un examen de verificare autentică a cunoştinţelor generale şi lingvistice, 40 de persoane vor fi admise la un curs dedicat în mod tradiţional diplomaţilor începători. Cum vedeti, probele nu sunt contestabile atâta vreme cât nu sunt probe scrise, iar IDR-ul se pare că încearcă chiar şi aşa să nu accepte contestaţiile legale.

Teodor Baconschi, Radu Carp şi "acoliţii"

Era de aşteptat ca acest scandal să izbucnească, pentru că nu trebuie să ai o inteligenţă prea sofisticată pentru a observa cum Teodor Baconschi încearcă, pe uşa din dos, cu ajutorul lui Carp, să invadeze MAE cu proprii acoliţi. Mă întreb ce cred despre aceste evoluţii cei care şi-au obţinut prin multă muncă şi dăruire poziţiile pe care le au astăzi în diplomaţia română. Oare câtă vreme asemenea abuzuri vor mai fi tolerate?

În final, vreau sa îmi exprim tristeţea în legătură cu evoluţia atât de jalnică a unei instituţii, Institutul Diplomatic Român, în a cărei construcţie mai mulţi oameni au investit energie şi entuziasm. Şi din nou veşnica întrebare – unde este societatea civilă?

NOTĂ: Intertitlurile aparţin redacţiei