În ultimele luni, viaţa publică românească a dobândit o nouă temă - votul prin corepondenţă. Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, s-a transformat în iniţiatorul unei legi care nu are prea multă legătură cu politica externă a statului român, ci în mult mai mare măsură cu cea internă.
În mod firesc, modificările în construcţia electorală a unui stat presupun iniţiativa legislativă a ministrului Administraţiei şi Internelor. Domnul Baconschi însă, dupa ce a rezolvat toate problemele care ţin de buna reprezentare internaţională a statului român sau de imaginea globală a României, a decis că este momentul, în calitatea sa de om politic, să se implice mai activ şi în bunul mers al politicii interne. Dincolo de caracterul aberant al acestei intervenţii, dincolo de forţarea evidentă a prerogativelor regale pe care un ministru al afacerilor externe le are, domnul Baconschi propune românilor o soluţie electorală care provoacă noi şi justificate teme. Constituţia României declară votul pentru alegerea Preşedintelui României sau pentru desemnarea membrilor Parlamentului ca fiind " universal, egal, direct, secret şi liber consimţit". Aici apar problemele. Întrebarea este cum poate legea garanta respectarea caracterului secret, direct şi liber consimţit al votului exprimat prin corespondenţă. Există oare formule prin care, în interiorul unei familii, de pildă, un soţ să nu uzurpe dreptul electoral al celuilalt? Ce garanţii ne poate da legea în sensul caracterului neinfluenţat prin mijloace nelegale a unui vot exprimat prin corepondenţă într-o ţară în care cultura cumpărarii voturilor este atât de răspândită?
Ca principiu este cât se poate de sănătos ca toţi cetăţenii unei ţări să poată beneficia de dreptul de a alege, indiferent de conjunctură sau de locul în care se află. Un stat democratic este normal să fie interesat ca un număr cât mai mare dintre cetăţenii săi să participe la vot, dând astfel o mai mare legimitate învingătorului. Din acest punct de vedere, modernizarea soluţiilor electorale în România este cât se poate de bine venită. Dar este oare România, ţara în care turismul electoral este o modă şi în care cursa pentru cumpărarea de voturi a devenit sport naţional, pregătită pentru un asemenea exerciţiu?
Drepturile constituţionale ale românilor la un vot direct, secret şi liber consimţit nu par a fi garantate de soluţia votului prin corespondenţă pe care domnul Baconschi o propune. La aceasta se adaugă faptul că cel puţin o discriminare majoră poate să apară în condiţiile în care această lege ar fi adoptată – românii din ţară nu vor avea acces la o formulă electorală pe care cei cu domiciliul în străinătate o vor putea utiliza. La toate acestea nu pot să nu adaug imaginea proaspăt alesului prim-vicepreşedinte al PDL-ului, Teodor Baconschi, promiţând colegilor săi de partid că le va aduce, cu ajutorul votului prin corespondenţă, un milion de voturi. Euforia victoriei l-a facut pe ministrul de externe al României să îşi uite cu totul poziţia în statul roman şi să-şi dezvăluie intenţiile. Îndemn societatea civilă din România, câtă mai există, la maximă vigilenţă.
Recomandările noastre
