Tânărul în vârstă de 24 de ani fusese diagnosticat cu leucemie în luna februarie.

Papan Chilibar, deținutul devenit actor în pelicula "Eu când vreau să fluier, fluier", a murit, a anunțat, astăzi, fosta colegă a sa de platou, Ada Condeescu, într-un mesaj publicat pe rețeaua de socializare Facebook. Confirmarea decesului a venit câteva ore mai târziu, printr-un comunicat venit din partea Strada Film. "Colegii lui Ada Condeescu și George Piștereanu, regizorii Florin Șerban și Cătălin Mitulescu și întreaga echipă Strada Film regretă nespus cele întâmplate și sunt alături de familia lui Papan". Pușcăriașul converit la actorie a lăsat în urmă o soție și un copil de 4 ani. El fusese diagnostic cu leucemie în luna februarie, în timp ce-și ispășea pedeapsa pentru furt la Penitenciarul Rahova. A fost atunci internat la Spitalul Penitenciar Jilava, după care a fost mutat la Secția de Hematologie a Institutului Fundeni. "A fost un om de un bun simț rar, un om care avea o foarte bună cunoaștere a sufletului uman. Era foarte bucuros și i se lumina chipul când ceilalți făceau gesturi de tandrețe față de el”, a spus pentru EVZ Ada Condeescu, care a jucat alături de Papan în filmul regizat de către Florin Șerban. ”E aproape de necrezut câte ghinioane a putut avea în viață. Cea mai puternică imagine cu el care mi-a rămas în minte este din timpul filmărilor: Într-una dintre scene, Papan coboară din mașina în care merge alături de mine și de George Piștereanu și rămâne singur în mijlocul drumului. Momentul e foarte emoționant", a adăugat tânăra actriță. În 2009, regizorul Florin Șerban l-a distribuit pe Papan Chilibar în filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", alături de alți 16 deținuți. După încheierea filmărilor, Papan a fost eliberat condiționat din închisoare, însă nu s-a bucurat de libertate pentru mult timp. În aprilie 2010 a fost încarcerat din nou, fiind acuzat că a intrat prin efracție în mai multe locuințe din București. În puținul timp petrecut în afara gratiilor, Papan a avut ocazia să guste o picătură din viața de vedetă. Și-a însoțit colegii de platou la gala Festivalului de Film de la Berlin, în februarie 2010, unde "Eu când vreau să fluier, fluier" a fost distins cu "Marele Premiu al Juriului – Ursul de Argint". Momentele când a pășit pe covorul roșu l-au impresionat profund. "Mi-aș dori să am în fiecare zi covorul roşu.. Am mai văzut şi la TV, am mai auzit, dar eu îmi imaginam altfel, mult mai alfel, dar atunci când am călcat eu pe covorul roşu s-au creeat nişte emoţii în mine... a fost mişto, mult mai tare decât mi-am imaginat", a spus Papan ulterior. Celebritatea nu i s-a urcat însă la cap, el rămânând conștient de statutul nefericit pe care îl avea și de piedicile care îi stăteau în calea unei vieți normale: "Muncesc cu ziua, umblu pe stradă la noi pe acolo, car, merg cu cine e nevoie la marfă, să ajut la flori, orice există la munca de jos, eu fac. Am şi furat, am spart o casă… Cu domnul Şerban, aşa mă gândeam eu, dacă e adevărat ce spunea el, că vrea să facă un film, mă gîndeam că ne scoate din puşcarie.. Ce a şi făcut". <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/7L5BslcsXps" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> CITIŢI ŞI:

• "Viața după închisoare"
• Actor din "Eu când vreau să fluier, fluier, reținut"
• Florin Şerban, în 2010: "Papan va avea un rol în următorul meu film"