Peste 100 de traceri au dat la Timişoara un spectacol cu sărituri şi "înşurubări" spectaculoase.
Se învârt prin aer, urcă din mers zidurile, apoi se rostogolesc înapoi cu o viteză demnă de filmele de acţiune lucrate pe calculator. Ei sunt tracerii, tineri care practică Parkour, un nou trend de mişcare urbană.
Ieri, la Timişoara, peste 100 de adepţi ai acestui tip de mişcare au făcut demonstraţii la cea de-a şaptea întâlnire anuală a tracerilor.
Nu este un sport
Timişorenii care au ajuns în Parcul Botanic au concluzionat că "imposibilul e posibil" şi că există "supermani" adevăraţi chiar la ei în oraş. Parkour e un mod de exprimare urban, o "disciplină", nu un sport, spun practicanţii, "construită pe baze altruiste", fără a fi o competiţie. Parkour e o artă a mişcării, de origine franceză, "inventată" de pompierul David Belle, al cărui scop e deplasarea cât mai eficientă şi rapidă între două puncte, folosind abilităţile corpului uman.
Tot David Belle a lansat şi sloganul mişcării: "etre fort pour etre util" ("a fi puternic pentru a fi util"). Practicanţii Parkour se "ajută" de orice obstacol le apare în cale pentru a ajunge cât mai rapid la destinaţie, fie că e vorba de crengi, borduri, garduri, capote de maşini, pereţi etc.
"Întregul oraş este sala noastră de gimnastică"
În România sunt peste 1.400 de adepţi ai acestui trend de mişcare urbană. Cei mai mulţi sunt liceeni. E şi cazul lui Raul Kamenik, de 18 ani. "Am început să mă antrenez la şcoală după ce am văzul «Jump London». Apoi am mai găsit nişte prieteni care au început şi ei, iar acum continuăm. Cel mai frumos e că în Parkour, poţi spune că întreg oraşul este sala noastră de gimnastică", povesteşte tânărul.
Se consideră foarte fericit pentru că, spre deosebire de alţi traceri, părinţii lui chiar îl susţin să parctice Parkour. A sărit peste clădiri înalte, a escaladat turnuri de apă înalte de zeci de metri, şi, din fericire, niciodată nu s-a accidentat grav.
Dan Dinu are 24 de ani şi e proaspăt absolvent al unui master de ingineria calităţii. A devenit tracer în urmă cu trei ani. În practica acestei discipline totul ţine de coordonare şi de un fizic antrenat. Alături de ei eu fost şi câţiva străini. O tânără din Noua Zeelandă ne-a împărtăşit din experinţa ei. "Pe mine acest sport mă ajut să ajung de acasă la şcoală şi mă menţin şi în formă".
Recomandările noastre
