Jucătorii de scrabble cunosc 35.000 de cuvinte în plus faţă de cele din DEX. Acestea circulă între iniţiaţi înainte de a fi confirmate oficial.

E un licean înalt şi slab, cu ochi albaştri şi breton lung, condus şmechereşte spre dreapta. Ai zice că e baschetbalist, dar nu e cazul. Eduard Petcu (18 ani) are o capacitate fantastică de a ordona litere, astfel încât să obţină cuvinte lungi. Îmi dau seama de asta după numai un joc de scrabble. Scopul e de a face cuvinte cu punctaj mare, folosind una sau mai multe dintre cele şapte litere pe care le ai pe tablă. Scrabble e atunci când foloseşti toate cele şapte litere, moment în care la punctajul cuvântului se adaugă 50 de puncte. „E un verb. La a doua plural”

La un moment dat, avea pe tablă literele A, A, I, N, R, V. Le-a privit pentru puţin timp - nici jumătate de minut - şi a depus VÂNĂRII (forma de genitiv-dativ a substantivului VÂNARE), legând cuvântul de un I deja depus pe tablă. A făcut aproape 100 de puncte. Apoi, cum jucam amândoi cu literele la vedere, a privit spre ale mele şi mi-a zis că pot să fac scrabble la rându-mi, tot cu un I de pe tablă. Îmi dă şi un indiciu: „E un verb. La a doua plural”. Mă uit înciudat la literele mele (A, A, E, O, P, R, T) şi încerc tot felul de variante, preţ de câteva minute. Apoi cedez. Era „OPĂREAŢI”. Când a tras numai consoane, a pus SCRUM, legându-se de un U. Pot să spun însă că m-a surprins cu INSIPID. Astea sunt cuvinte simple, dar le găseşte în doar câteva secunde. Ca el sunt alţi tineri inteligenţi din România, care aşază pe tablă cuvinte ca bramă, clavir sau jabiru. 9,60 la gramatică

„Tata juca scrabble pe internet. Mă uitam la literele lui şi vedeam repede cuvinte. Atunci mi-a zis să încerc şi eu”, spune Eduard. A jucat pe internet vreo 3-4 ani. S-a împrietenit cu cineva care juca la club şi aşa a ajuns la CS Locomotiva. Asta se întâmpla anul trecut, când a participat la primele concursuri. Scrabble-ul i-a fost al doilea profesor de română, spune tânărul. „Ştii cum e la noi, liceenii. Stăm pe messenger, vorbim cu k, pls şi cam uităm de limba română. În clasa a XI-a, când m-am transferat la Liceul Gheorghe Asachi, ne-au dat un test de gramatică, să corectăm greşelile dintr-un text scris intenţionat greşit. Am luat 9,60, toţi se uitau miraţi la mine”, povesteşte tânărul.

„Eu nu prea eram cu cartea. Chiar nu. În clasa a XI-a, în semestrul 1, am fost al doilea din clasă. Chiar îmi dădeam silinţa, o obişnuinţă pe care numai de la scrabble aş fi putut să o iau, de când învăţam cuvinte noi ”, explică tânărul. Ştie o grămadă de cuvinte, dar, acum, îi plac mult doar două litere, D şi J. „Eu am o mare pasiune pentru muzică. Vreau să mă fac DJ, poate plec câţiva ani în afară”, spune el. Psefit, pebrină, piedine

Dacă ar continua cu scrabble, ar ajunge probabil la nivelul celor mai buni jucători români. Dacă te uiţi ce cuvinte depun la concursuri, te apucă durerile de cap. Psefit, pebrină, brudnice, fider, glaj, piedine sunt doar câteva dintre acestea. „La scrabble, cred că sunt aproape 100.000 de cuvinte-titlu”, spune preşedintele Federaţiei Române de Scrabble, Dan Laurenţiu Sandu. DEX-ul are în jur de 65.000 de definiţii, restul de cuvinte fiind din DOOM sau Dicţionarul Limbii Române Moderne (DLRM).  Astfel, au poposit în scrabble cuvinte ca zurbav (rebel, gălăgios) sau vătraş (antonim la nomad). JOCUL ŞI VIAŢA Interviu cu Mihai Pantiş: Cu scrabble, „a învăţa o limbă nu e atât de greu”

Clujeanul Mihai Pantiş (foto), de profesie programator, tocmai s-a întors de la un turneu de scrabble anglofon organizat în Germania.  A fost al treilea din 30 de participanţi. Echipa României a ocupat la final tot locul trei. Prin scrabble, a învăţat o mulţime de cuvinte în engleză. Într-un meci din 2009, a depus “INDUVIAE”, termen ce defineşte frunzele care rămân prinse de plante mult timp. EVZ a realizat un scurt interviu cu jucătorul. Mihai Pantiş (stânga) şi Dan Laurenţiu Sandu

EVZ: Cum se împacă meseria de programator cu cea de jucător de scrabble? Mihai Pantiş: Calculatoarele au  a fost prima mea pasiune, iar în clasa a 4-a participam la concursurile de programare organizate de Palatul Copiilor. Am trăit atunci emoţiile unei competiţii, bucuria succesului şi gustul ceva mai amar al înfrângerii. În liceu şi în facultate am mers mai departe pe acest drum, ştiind că programarea e vocaţia mea. Scrabble-ul este doar la nivel de hobby, dar mă ajută să-mi menţin mintea ageră, chiar şi în lipsa concursurilor de programare. Totodată, dacă o să am vreodată nevoie de lista celor mai probabile 500 de cuvinte de 7 litere (la o extragere aleatorie din sac), în care nicio literă nu se repetă şi care cu o literă în faţă se transformă în cuvinte valide de 8 litere, nu trebuie decât să scriu câteva linii de cod ...Am întâlnit mulţi jucători cu pregătire tehnică, atât în limba româna (Septimiu Crivei), cât şi în limba engleză.

Într-un joc de scrabble, ce-ţi trebuie ca să fii foarte bun? Mă gândesc că degeaba ştii multe cuvinte, dacă nu ştii unde să le pui. Ca la orice joc sau sport, există o aşa-numită perioada de acomodare. În ordinea importanţei, pe primul loc este viziunea - care include găsirea unui cuvânt cunoscut cu ajutorul celor 7 litere extrase şi poziţionarea acestuia pe tablă, astfel încât să se realizeze un punctaj cât mai mare.Al doilea aspect ca importanţă e gestiunea literelor. Nu întotdeauna cuvântul cu punctajul cel mai mare este şi cea mai bună mutare. Păstrarea unui echilibru între vocale şi consoane e esenţială. Jokerul nu are punctaj, dar “valorează” peste 20 de puncte şi se foloseşte de obicei pentru găsirea unui scrabble (depunerea tuturor celor 7 litere, cu un bonus de 50 de puncte). Nu în ultimul rând, contează jocul poziţional, care presupune blocarea locurilor adversarului sau, dimpotrivă, crearea de noi oportunităţi pe tabla de joc. În timpul unei partide este permisă marcarea literelor jucate, astfel că la sfârşitul jocului, când nu mai rămân litere în sac, se poate determina ce litere are adversarul. Cunosc cazuri când un joc tactic excelent, adaptat literelor adversarului, a făcut diferenţa între o partidă pierdută şi una câştigată. Stăpânirea tuturor acestor aspecte merge mână în mână cu îmbunătăţirea vocabularului, un cuvânt fiind cu atât mai util în scrabble, cu cât poate fi jucat mai des (cuvintele de 2, 3, 4, 7 şi 8 litere sunt în general cele mai utile). În limba română şi în limba franceză este foarte productivă învăţarea verbelor (datorită numărului mare de declinări), în timp ce limba engleză este mai dificilă din acest punct de vedere şi o metodă eficientă este învăţarea cuvintelor (declinate sau nu) în ordinea probabilistică a extragerii din sac. Spiritul acesta pe care îl dezvolţi prin scrabble (cel de a asocia cunoştintele cu specularea poziţiilor) te ajută şi în viaţă? Aş spune că orice joc poate fi considerat ca un microcosm al lumii reale. Fie că este vorba de scrabble sau şah, există surprinzător de multe legături între joc şi viaţa de zi cu zi. Pentru a fi bun la oricare dintre aceste jocuri este nevoie de mult studiu, răbdare şi perseverenţă. Prin “specularea poziţiilor” aş înţelege în primul rând un plan de acţiune, un stil de joc ofensiv (dar calculat), capacitatea de a lua decizii critice. Nimic nu este garantat,  nu întotdeauna jucătorul mai bine pregătit este “recompensat”. Victoria şi înfrângerea fac parte din joc, dar deciziile corecte înclină balanţa în favoarea ta. Însă o mutare greşită poate anula 20 de mutări corecte şi, mai mult, poate influenţa negativ deciziile ulterioare. Dar oricât de rea este la un moment dat situaţia,  nu este o scuză pentru a face şi mai multe greşeli. Toate acestea pot fi aplicate cu succes în viaţa de zi cu zi. În 2009, ai jucat o partidă de calificare la Campionatul de scrabble anglofon cu Dan Sandu. Ai revenit de la 0-3 şi ai căştigat cu 5-4. Mai ai acele partide? Am toate cele 9 partide jucate cu Dan în cadrul campionatului de calificare. În partida decisivă am pus două scrabble-uri: INDUVIAE (frunze care rămân ataşate de plante mult timp) şi NOTATES. Dan a încercat să mă “păcălească” cu STANDED (forma corectă la trecut fiind STOOD). În Cluj, cam caţi elevi joacă scrabble? Crezi că acest sport ar trebui promovat în şcoli? Din păcate, nu cunosc jucători sub 18 ani aici în Cluj, deşi este posibil să joace câţiva online. Eu m-aş bucura să vină, mai ales că în Cluj-Napoca avem un club de scrabble şi ne întâlnim să jucăm în fiecare joi, la hotelul Ary. Toţi cei care vor să vină să vadă, sau să joace, sunt bineveniţi. Ar fi o idee bună promovarea acestui sport şi în alte limbi. De exemplu, la centrele de limbi s-ar putea procura nişte jocuri în engleză sau în franceză. În limba engleză există campionatul mondial al juniorilor (tineri sub 18 ani). Când noi am participat la competiţii în străinătate am fost întrebaţi de organizatori dacă avem jucători tineri pentru campionatul mondial. Din păcate, am fost nevoiţi să declinăm invitaţia. În octombrie 2012, se va organiza la Bucureşti primul turneu internaţional de scrabble în limba engleză. Cu această ocazie, sperăm să putem promova evenimentul şi atrage un număr cât mai mare de jucători, atât din străinătate, cât şi din ţară. Ar fi excelent dacă s-ar promova acest sport şi în scoli, chiar şi neoficial. Când am fost student la Facultatea de Educaţie Fizică, mai jucam cu colegii în timpul orelor de engleză. Un cuvânt din domeniul sportiv valora dublu.  E o chestie interesanta in scrabble: trebuie să ştii cuvantul, dar nu eşti obligat să cunoşti şi sensul acestuia Este adevărat, în principiu trebuie să ştii doar dacă acel cuvânt există în dicţionar sau nu. Cunoaşterea definiţiei prezintă însă o serie de avantaje.  Pe lângă îmbunătăţirea vocabularului, poate fi util de ştiut şi în joc dacă un cuvant este verb sau substantiv, modelul de declinare etc. În plus, mi-e mult mai uşor să învăţ cuvântul împreună cu definiţia, deoarece învăţ prin asociere, iar definiţia îmi oferă o informaţie în plus. Când m-am apucat cu elan de scrabble în limba română, am constatat cu surpindere că eu, începător fiind, eram de fapt un caz atipic, cunoscând şi definiţiile. Cum nu am mai jucat decât ocazional în limba română, am uitat o parte din definiţii şi aş avea nevoie de o recapitulare pentru a mi le reaminti. Ştiu că dicţionarul de la scrabble e mult mai mare decât DEX-ul. Se adaugă formele flexionare, dar şi unele cuvinte-titlu care nu apar în DEX, cum ar fi vătraş sau zurbav. De ce nu v-aţi limitat la DEX? Raţiunea de a adăuga şi alte cuvinte a pornit probabil de la unele omisiuni ale DEX-ului. Chiar dacă, în principiu, sunt de acord cu îmbogăţirea fondului lexical, atât timp cât nu există o informaţie clară cu privire la sursele folosite (e de preferat o singură sursă) şi nu pot găsi definiţiile unor cuvinte, nu mi se pare o idee bună. E mai greu să atragem noi jucători în aceste conditii. Cred că între timp situaţia s-a remediat şi trebuie remarcat că o limbă evoluează, majoritatea ţărilor jucătoare de scrabble adăugând cuvinte noi odată la câţiva ani.

Cum ai evoluat cu engleza de când faci scrabble? Chiar dacă e o diferenţă destul de mare între cunoaşterea efectivă a unei limbi şi cunoaşterea multor cuvinte, pot spune că acest joc m-a făcut să înţeleg că a învăţa o limbă nu este atât de greu. E plăcut când revăd în viaţa de zi cu zi câteva dintre cuvintele “ciudate” învăţate la scrabble. E interesant să mai folosesc câte unul într-o conversaţie, sau într-un test de profil. SCRABBLE ÎN ŞCOLI Materie opţională la ruşi şi la thailandezi „Nu e un sport popular. Sunt puţini copii care joacă scrabble în România. Sub 100”, spune Dan Laurenţiu Sandu. „Ar fi bine să apară ca opţional în şcoli, cum e la ruşi sau la thailandezi. La scrabble anglofon, Thailanda a avut performanţe incredibile în ultimii ani. Ştiu că au încercat cei dinaintea mea să propună un proiect Ministerului Educaţiei, dar nu au fost băgaţi în seamă”, adaugă preşedintele FRS.

Spre deosebire de discipline ca tenisul de masă, care s-au salvat prin găsirea unui sponsor cu dare de mână, jocul de scrabble a scăzut în popularitate de-a lungul anilor. Totul a început în 1982, când inginerii Şerban Teodoru şi Ioan Comănescu adaptau jocul în limba română, iar Ionel Apostol propunea o pagină de scrabble în revista „Flacăra-Rebus”. A urmat punerea jocului în vânzare, în librării, iar sportul a fost recunoscut oficial în 1987.

Astăzi, în România, circa 60 de persoane participă la campionatele naţionale pentru seniori. Înainte de 2000, erau vreo 150. Cluburi de scrabble găsim în cam o treime din judeţele ţării. On-line, mişcarea este însă ceva mai largă. De exemplu, tatăl lui Eduard joacă scrabble pe site-ul Internet Scrabble Club (www.isc.ro), creat de Florin Gheorghe şi Matei Gall. Acesta permite desfăşurarea de partide între jucători sau între jucător şi calculator, în limbile română, engleză, franceză, italiană şi olandeză. Mai multe informaţii găsiţi pe site-ul federaţiei, scrabblero.ro. Link-uri utile: Regulamentul jocului de scrabble Site-ul Federaţiei Române de Scrabble (găsiţi şi lista cluburilor) Blog-ul Scrabble Family