Ce au în comun Traian Băsescu, Orban Viktor, Crin Antonescu şi Victor Ponta?
Toţi ar dori să-şi anexeze UDMR şi, dacă nu pot să ia toată Uniunea, măcar câteva bucăţi din ea să controleze sau să-şi însuşească. Ultimul congres al UDMR a fost manifestarea vizibilă a presiunilor externe exercitate asupra reprezentanţilor maghiarimii, începând cu candidatura la şefia UDMR a lui Eckstein Kovacs Peter, un consilier al preşedintelui Traian Băsescu, sau semnarea protocolului între fililalele din Bihor ale UDMR şi USL şi terminând cu ultimatumul lui Crin Antonescu şi cu mesajul partidului de guvernământ din Ungaria: vă susţinem doar dacă faceţi cum vrem noi.
Efectul sforăriilor de culise a fost unul pervers: în loc să influenţeze deciziile Uniunii în sensul dorit de fiecare, au întărit linia politică a lui Marko Bela care predică negocierile nediscriminatorii. Dacă nu cumva toate aceste forţe politice şi-au dorit doar să intimideze conducerea UDMR şi pe delfinul lui Marko, mai puţin experimentatul în războiul politic de gherilă, Kelemen Hunor. Iar UDMR a reacţionat ca o cetate asediată - refrenul congresului a fost independenţa şi autonomia - şi a ratat dezbaterea internă privind viitorul Uniunii după retragerea lui Marko Bela de la conducerea organizaţiei. Ce se va schimba pentru maghiari cu Kelemen Hunor, actualul ministru al culturii din guvernul Boc, preşedinte al UDMR, a rămas un mister.
UDMR era tabu pentru partidele din România sau din Ungaria, nimeni nu a îndrăznit, până de curând, să atingă nici măcar cu o floare Uniunea sau electoratul acesteia. Deşi încercări au mai fost şi de la Bucureşti, şi de la Budapesta. Acum însă ceva s-a schimbat radical, aşa cum constata un lider important din UDMR, toate aceste forţe politice interesate de voturile din Parlamentul României sau de cele ale maghiarimii au început să trateze Uniunea ca pe un partid oarecare ce poate fi sedus, momit, şantajat sau cumpărat. Traian Băsescu şi Orban Viktor au mers direct la baza Uniunii, prin vizitele frecvente în Secuime, regiunea locuită majoritar de maghiari. Primul a încercat să colecteze voturi din partea maghiarilor pentru competiţia politică din România, dincolo de deciziile oficiale ale liderilor unionali. Şi a reuşit: Traian Băsescu a primit voturi, mai ales din Secuime, atât la referendumul de suspendare din 2007, cât şi la alegerile prezi denţiale din 2009, chiar dacă UDMR se alăturase adversarilor săi.
Obiectivul lui Orban Viktor nu este imediat, el vrea să-şi asigure o lungă guvernare în Ungaria prin acordarea dreptului de vot pentru maghiarii din afara graniţelor. Şi asta tot împotriva voinţei UDMR care doreşte să rămână neutră în raport cu partidele politice de la Budapesta. Pe scurt, Orban Viktor are nevoie de o organizaţie care să-i organizeze alegerile în Transilvania. Şi dacă aceasta nu este UDMR, atunci el îşi va crea alta în acest scop, chiar cu riscul distrugerii UDMR. Partidul lui Tokes Laszlo, pe cale să se nască, va putea îndeplini acestă funcţie foarte bine.
Partidele româneşti, fără şanse să câştige voturi din partea maghiarilor, au asaltat elita politică şi administrativă a maghiarimii. Succesiunea la putere a celor trei mari formaţiuni, PDL, PSD şi PNL, le-a permis acestora să racoleze, prin fonduri guvernamentale, organizaţii locale, primari sau parlamentari ai Uniunii. Cazul de la Bihor, acolo unde interesele politice şi financiare ale liderilor locali maghiari s-au împletit cu cele ale actualei opoziţii, este relevant. Dar întreaga campanie electorală internă din Uniune, în care s-au înscris trei candidaţi - Kelemen Hunor, perceput ca delfinul lui Marko Bela, Eckstein Kovacs Peter, identificat drept solul lui Traian, şi Olosz Gergely, fost şef al Agenţiei de Reglementare a Energiei, văzut ca actorul distribuit de axa de putere Bucureşti-Budapesta - s-a desfăşurat cu o mână pe telefon şi cu alta iscălind promisiuni de contracte şi poziţii de putere în interiorul UDMR.
UDMR crede şi afirmă că va continua şi pe viitor politica de independenţă care a produs rezultate în ultimii douăzeci de ani. Acest deziderat pare astăzi greu de menţinut, în condiţiile în care partidele de la Bucureşti şi de la Budapesta au constatat că pot seduce, momi, cumpăra sau şantaja electoratul şi lideri politici maghiari, de la centru sau din teritoriu. Totul depinde de noul preşedinte al UDMR, Kelemen Hunor, care a intrat în dinastia poeţilor lideri ai Uniunii, fondată de Domokos Geza. Dacă Kelemen Hunor nu se va transforma din delfin în rechin, atunci UDMR va ajunge doar un cerc al poeţilor dispăruţi.
Recomandările noastre
