Timpul nu există în mintea copiilor mici. Ei cred că, printr-un soi de magie, dorinţele lor se împlinesc pe loc, iar promisiunile ce-l implică pe "mâine" ori "mai târziu" nu au sens.

Un copil de 5-6 ani este convins că la bătrâneţe o să aibă vreo 20 de ani, iar unul de 3 ani spune senin că mâine a fost la grădiniţă.

Cu cât sunt mai mici, cu atât noţiunea de timp îi încurcă mai mult, iar orice dorinţă ce nu poate fi îndeplinită pe moment este motiv de supărare pentru că "imediat" ori "mai târziu" nu rezonează cu nimic din mintea lor.

În momentul în care încep să priceapă timpul, şi toleranţa lor la frustrare creşte, iar părinţii se pot înţelege mult mai rezonabil cu ei fără ca micuţii să mai dea din picior la tot pasul când aud "mai târziu".

"Ziua mea e după ce vine noaptea de zece ori"

Pentru Ilinca (4 ani), prânzul este când mănâncă ciorbă, ziua se încheie când nu mai e lumină afară, săptămâna se termină în ziua în care merge la biserică. Cristina, o fetiţă de 5 ani, ştie că până la ziua ei va trebui să se facă noapte şi să doarmă de zece ori, iar până are mama liber şi o duce la teatru doarme trei nopţi. "Dacă sunt cuminte, nu o supăr pe mama şi nu o bat pe Kari (surioara) vine noaptea repede-repede de mai multe ori şi e ziua mea", încearcă fetiţa să explice trecerea timpului.

Pentru surioara ei, care are doi ani şi jumătate, situaţia este mai confuză: pentru ea nu există "mâine" ori "mai târziu", ci doar "acum".

Magia lui "acum"

Cristina Călărăşanu, psiholog, explică ce se întâmplă în mintea copiilor mici şi de ce pentru ei "imediat" sau "mai târziu" nu înseamnă nimic. Ea spune că există două motive: "Copilul nu se poate detaşa de afectul său, dorinţa este resimţită ca o nevoie imperioasă şi are nevoie să fie satisfăcută imediat, fără posibilitatea de a o amâna".

Pe de altă parte, spune ea, cel mic nu are noţiunea de timp, de "mai devreme" sau "mai târziu". "Pentru el, totul se întâmplă în timp ce gândeşte, există un fel de magie care face ca atunci când îşi doreşte ceva acel ceva să se întâmple imediat".

Pe măsură ce cresc şi trec prin situaţii în care trebuie să aştepte pentru a primi ceea ce vor, copiii încep să înţeleagă că nu pot controla realitatea, iar acest lucru va creşte toleranţa lor la frustrare.

Iar pentru ca aşteptarea să fie mai uşoară îşi folosesc imaginaţia. "Până la satisfacerea reală a dorinţei, apare satisfacerea imaginară, care ajută copilul să poată aştepta până când se întâmplă ceea ce şi-a dorit", explică pshihologul.

Lipsa reperelor concrete îi sperie

Ca să-l înţeleagă pe "mai târziu", cei mici trebuie să se raporteze la activităţile lor constante: la masa de prânz, la mersul la grădiniţă, la somn etc.

În jurul vârstei de 5 ani, experienţele personale acumulate îi ajută pe copii să diferenţieze clar trecutul, prezentul şi viitorul, iar aria noţiunilor folosite corect se lărgeşte. Totuşi, ei au nevoie în continuare de repere pentru a raporta trecerea timpului la activităţile lui constante.

Psihologul Cristina Călărăşanu spune că nu este nevoie ca un părinte să se grăbească să-l înveţe pe copil cât mai repede ceasul, dar este nevoie să-i ofere mereu repere. "Să îi explice când pleacă şi când vine de la serviciu, cât rămâne copilul la grădiniţă, cum este când părintele pleacă în alt oraş sau altă ţară şi când se va întoarce etc".

Ea precizează că acest lucru este necesar deoarece pentru copii este foarte greu să anticipeze cât va dura o situaţie, ceea ce îi sperie şi le poate crea chiar sentimentul că vor rămâne pentru totdeauna la gradiniţă sau că părintele nu se va mai întoarce de unde a plecat.

"Explicaţi-i copilului cât rămâne la grădiniţă, cum este când părintele pleacă în alt oraş sau altă ţară şi când se va întoarce. Este greu pentru copii să anticipeze cât va dura o situaţie, ceea ce îi sperie şi le poate crea sentimentul că rămân pentru totdeauna la grădiniţă, spre exemplu.", CRISTINA CĂLĂRĂŞANU, psiholog