De?i Parlamentul supradimensionat nu ?i-a luat înc? în primire locurile, au ap?rut deja teoriile privind binefacerile „majorit??ii solide” — c? astfel va exista predictibilitate, c? va fi determinare politic?.

Înc? o lun?-dou?, ?i-are s? înceap? ?i apologia unanimit??ii. La ce traseism ne-am înv??at s? vedem pe plaiurile mioritice, probabilitatea ca în câteva luni s? ne trezim cu un parlament unicolor nu e deloc hazardat?. Instinctul românului îi dicteaz? s? se dea pe lâng? cel puternic, nu care cumva sabia metafizic? s? taie neplecatul cap fizic. Fire?te c? un Parlament stabil e de preferat unuia unde majorit??ile fluctueaz? în func?ie de interese obscure. Criza politic? a anului 2012 î?i are originea exact în tic?lo?ia trecerii de la un partid la altul ?i de la o st?pânire la alta. Problema e îns? ce orientare îmbr??i?eaz? acea majoritate. Cum va reu?i un partid-stat (în fine, dou?) s? g?seasc? întotdeauna solu?iile bune, ra?ionale, neabuzive când opozi?ia e condamnat? la o singur? func?ie: s? tac? din gur?? De unde-?i vor lua ideile ni?te oameni care pe parcursul lunilor de când au condus ?ara discre?ionar au dovedit c? n-au niciuna? Prin ce miracol vor deveni coeren?i ?i reali?ti, dup? ce s-au ilustrat printr-un fantezism pe care nu-l pot califica decât drept atroce? A?adar, chestiunea care se pune în România nu e a no?iunii de majoritate solid? în general, ci a acestei majorit??i solide. Deocamdat?, am v?zut doar agitarea unei agende furibund na?ionaliste, revan?arde, populiste, anti-european? ?i anti-american?. Doar antisemitismul visceral lipse?te din repertoriul noilor ale?i, pentru c? izbucniri de anti-semitism punctual am avut din bel?ug. Paradoxal e c? astfel de atitudini nu pot fi, practic, împiedicate de la vârful partidului. Atunci când nu te constitui pe baza unei ideologii clar conturate, când singurul principiu e cel enun?at de Ana Pauker („S? intre în partid ?i Stan ?i Bran!”) nu te po?i a?tepta decât la proliferarea abera?iilor ?i la împingerea ??rii c?tre catastrof?. Dac? partidele nu au ideologii, românul de rând are. Sloganul lui este: „S? mi se dea!” Cet??eanului votant nu-i trece prin minte c? are vreo îndatorire, c? trebuie s? pun? mâna, s?-?i scuture lenea ?i s? renun?e la ancestralul obicei al furtului ?i minciunii. El vede în candidat un ?mecher mai bine plasat decât el, care pentru hatârul de a fi trimis în fotoliile de la Bucure?ti e dator s?-i lase ?i lui, electorul ?mecher, niscaiva firimituri. A?a arat?, ?i nu de azi, de ieri, mecanismul bine uns al vie?ii politice din România. Cine nu ?ine cont de el e sortit fie nefericirii eterne, fie dispari?iei. ?i mai e ceva. Pe lâng? pactul nescris, dar infailibil, „te votez / îmi dai”, recentele alegeri au introdus ?i elementul ira?ional: cel al urii. Diabolizarea unor personaje din PDL ?i, mai presus de to?i, a lui Traian B?sescu, le-a dat prilejul multor români de a-?i exercita, sadic, pl?cerea execu?iei publice. Nu-mi r?mâne decât s? sper c? mânuirea ?tampilei pe post de ghioag? le-a redat sentimentul respectului de sine ?i iluzia bun?st?rii. Deocamdat?, au fost recompensa?i cu noi m?suri de austeritate, cu taxe ?i impozite m?rite. Ceea ce mi-i înf??i?eaz?, mie unuia, nu în postur? de sadici, ci de masochi?ti.