Sfântul Nicolae este exemplu de mil? ?i bun?tate. Probabil c? nici una dintre vie?ile sfin?ilor nu consemneaz? atâtea fapte bune, atâtea gesturi spectaculoase de milostenie, atâtea exemple de blânde?e. În a?a m?sur? încât ierarhul din Myra Lichiei a devenit cu timpul întruchiparea Mo?ului blajin care aduce daruri copiilor.
?i, totu?i, în biografia acestui om eminamente bun ?i milos, a existat un episod care iese din tiparele întregii sale vie?i: palma pe care Sfântul Nicolae i-a dat-o lui Arie, la Sinodul I de la Niceea, în anul 325. Este posibil ca un cre?tin, cu atât mai mult un sfânt, s? loveasc? pe aproapele? O splendid? explica?ie a acestui episod o ofer? teologul R?zvan Ionescu pe blogul s?u "Ferestre în pridvor" ?i pe care o reproducem mai jos (intertitlurile apar?in redac?iei): FRUNTEA ?I PALMA Chipul Sfântului Nicolae, a?a cum a fost el p?strat de c?tre tradi?ia iconic?, poart? cu sine, prin vremi, un detaliu ce ni s-a întip?rit pe nesim?ite în minte, detaliu care ni-l face cunoscut de departe ?i pe dat?, pe cel n?scut în Asia Mica, la Patara, în urm? cu mai bine de ?aptesprezece veacuri, undeva în jurul anului 280. Fruntea enorm?, br?zdat? de trei-patru încre?ituri, reprezint? semnul distinctiv, dup? care poate fi identificat? imediat icoana Arhiepiscopului din Myra Lichiei. Din icoanele sale Sfântul Nicolae ne prive?te atent, cu ochii larg deschi?i, cu o anume pruden?? izvorât? dintr-o amintire veche de demult, pe care nu poate ?i mai ales nu vrea s-o uite. Amintirea unei palme. O amintire despre care nu vorbe?te, nu atât din pricina durerii ei, cât mai cu seam? din credin?a c? "t?cerea este dialogul lumii ce va s? vin?"(Sfântul Isaac Sirul). Un gest radical ?i surprinz?tor venit din partea cuiva recunoscut de c?tre hagiografie ca fiind mai degrab? "blînd, f?r? de r?utate ?i smerit cu duhul, ferindu-se de îngîmfare". Tocmai de aceea pân? ?i îmbr?c?mintea ierarhului era una simpl?, iar hrana aidoma ca cea a unui pustnic, luat? numai o dat? în zi, dup? apusul soarelui. "Toat? ziua, se îndeletnicea cu lucrurile ce se cuveneau dreg?toriei sale, ascultînd nevoile celor ce veneau la dînsul, iar u?ile casei lui erau deschise tuturor, c?ci era bun c?tre to?i ?i apropiat. S?rmanilor le era tat?; s?racilor, milostiv; mîngîietor celor ce plîngeau, ajut?tor celor n?p?stui?i ?i tuturor mare f?c?tor de bine". Marea înfruntare de la Niceea Chiar dac? numele s?u e men?ionat de c?tre Martirologiul roman prima dat? abia în sec. al VI-lea, legat de o vedenie a lui Constantin cel Mare c?ruia Sfântul, (ce i se mai spune pe la noi ?i Sân Nicoar?), i s-ar fi ar?tat în vis, cerând s? ierte trei osta?i osândi?i la moarte, tradi?ia îl consemneaz? ca find prezent printre cei 318 episcopi participan?i la Sinodul I Ecumenic, deschis oficial la Niceea, în 20 mai 325 ?i ale c?rui dezbateri au durat pân? în ziua de 25 august a aceluia?i an. La ?edin?a deschiderii oficiale ?i la cea de închidere a asistat însu?i împ?ratul Constantin. ?edin?ele oficiale ale Sinodului s-au desf??urat în sala de recep?ie a palatului imperial din Niceea, sub pre?edin?ia episcopilor Eusta?iu al Antiohiei ?i Alexandru al Alexandriei. P?rin?ii întruni?i la Niceea au respins ?i condamnat înv???tura preotului Arie din Alexandria, conform c?reia Fiul (Iisus Hristos, deopotriv? Dumnezeu ?i om, dup? dreapta credin??) este doar o f?ptur? intermediar?, creat? în prealabil, tocmai în vederea crea?iei propriu-zise a lumii, de care Dumnezeu, în transcenden?a ?i perfec?iunea Sa absolute, nu avea cum s? se apropie. Cine este Iisus? Pentru arieni Fiul (Iisus Hristos, deopotriv? Dumnezeu ?i om, dup? dreapta credin??), de?i este creatura cea mai înalt? ?i mai apropiat? de Dumnezeu, nu a fost, nu este ?i nu va fi niciodat? (?i) Dumnezeu. Dezbaterile nu au fost deloc line, Arie având destui adep?i (peste 20 de ierarhi). Lor li s-a ad?ugat într-un fel ?i grupul celor care ?ineau o a?a-zis? cale de mijloc, avându-l ca reprezentant pe Eusebiu de Nicomidia. El va sus?ine un punct de vedere conform c?ruia Fiul este asem?n?tor dup? fiin?? cu Tat?l (omoiousios) în loc de deofiin?? cu Tat?l (omoousios) a?a cum afirm? dreapta credin??. În fapt, aceast? pozi?ie de mijloc însemna men?inerea camuflat? a punctului de vedere arian. În vreme ce omoousios implic? consubstan?ialitatea sau identitatea numeric? perfect? a iubirii ontologice a Tat?lui, Fiului ?i Sfântului Duh – conform? gândirii Sfântului Atanasie cel Mare (la vremea disputelor de la Niceea, abia un simplu diacon), ?i crezului ortodox niceean, omoiousios are în vedere doar o similitudine substan?ial? ce duce la avarirea unit??ii Sfintei Treimi prin identitatea generic? a trei indivizi divini izola?i, a?eza?i unul lâng? altul – conform? arianismului. A?adar se poate spune c?, în acea var? a anului 325, la Niceea, s-au confruntat dou? tipuri de în?elegere a dogmei Trinit??ii divine. În tensiunea prelungit? a unor astfel de zile, se spune c? Arhiepiscopul Mirelor Liciei, Nicolae, l-ar fi p?lmuit pe ereticul Arie. O palm? grea cât Biserica Gestul, cre?tine?te vorbind, este desigur, inacceptabil. Chipul iconic al Sfântului Nicolae ne l?mure?te îns? c? nu a fost vorba de un gest coleric, ci de efectul unei aten?ii teologice supraomene?ti, înso?ite de combustia unei tr?iri interioare c?reia i-am putea afla corespondentul, poate, doar în episodul neotestamentar al biciuirii zarafilor din Templu, de c?tre Fiul lui Dumnezeu. C? miza acelor zile a fost una deosebit?, se va dovedi doar dou? veacuri mai târziu, când vizigo?ii arieni vor fi "adopta?i" de Biserica Apusean? cu pre?ul unor compromisuri doctrinare ale c?ror efecte vor duce prin timp la schism?. Chipul iconic al Sfântului Nicolae, atent ?i br?zdat de riduri, vorbe?te despre gravitatea celor întâmplate atunci ?i presimte cele ce au s? vin?. Nuielu?a ridicol? care i se pune ast?zi în cârc? e doar unitatea de m?sur? a distan?ei dintre credin?a sa de atunci ?i aceea din vremile noastre de azi ori de mai ieri. Fruntea enorm?, cuibar al for?ei duhului ?i al în?elepciunii, nedesp?r?ite de iubire, fruntea br?zdat? de griji a altminteri blajinului Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, ne spune c? ?i blânde?ea î?i are limitele ei, iar derapajele de la dreapta credin?? se r?spl?tesc ?i altfel decât cu nuielu?e din argint, dulciuri ori dulceg?rii copil?re?ti din vremurile noastre. Sfântul Nicolae pecetluie?te ?i vegheaz?, atent în ascultarea inimii ?i auster în fa?a ispitelor lumii, integritatea Tainei Întrup?rii, timpul Na?terii Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-N?scut, Carele din Tat?l S-a n?scut mai înainte de to?i vecii. Lumin? din lumin?, Dumnezeu adev?rat din Dumnezeu adev?rat, n?scut, nu f?cut; Cel de o fiin?? cu Tat?l, prin Carele toate s-au f?cut...
Recomandările noastre
