Una dintre cele mai faimoase mărci vestimentare. Despre care se spune că este făcută pentru bărbaţii neîndurători, hotărâţi, decişi, superiori, cu atitudine de şefi. Specialiştii spun că acest stil ar putea însă proveni din "păcatul originar" al firmei, şi anume acela al legăturilor primejdioase cu hitleriştii.

Hugo Ferdinand Boss s-a născut la 8 iulie 1885 în Metzingen, un mic oraş la sud de Stuttgart, în Germania. A fost al cincilea copil al cuplului Heinrich şi Luise Boss, care deţineau un magazin de textile. Trei dintre fraţii săi au murit însă la vârste fragede, iar Hugo a fost ales de părinţii săi ca moştenitor. După o scurtă ucenicie ca vânzător şi un an ca angajat, Boss s-a înrolat în timpul Primului Război Mondial. Şi-a fondat propria companie în 1924, cu sprijin financiar din partea a doi alţi producători de textile din Metzingen. În primii ani de existenţă, firma avea 20-30 de angajaţi şi se concentra pe piese produse manual - de la cămăşi la jachete tradiţionale. Doar şase maşini de cusut Iniţial, în ateliere se confecţionau uniforme pentru poliţişti şi pentru poştaşi. Afacerea nu mergea prea bine, iar climatul economic din Germania acelor timpuri, imediat după Primul Război Mondial şi Pacea de la Paris (1919) - adică la începutul declinului economic german care l-a propulsat pe Hitler la putere - a adus firma în pragul falimentului. Ca urmare, patronul trebuia să găsească soluţii de supravieţuire pe timp de criză. Astfel, Hugo Ferdinand Boss şi creditorii lui încheie în 1931 o înţelegere, în urma căreia firma de confecţii rămâne cu doar şase maşini de cusut . Patronul încearcă să repornească afacerea. O dată cu înscrierea sa în Partidul Naţional Socialist, în acelaşi an. Boss devine şi unul dintre susţinătorii financiari ai SS. Nu există însă nicio dovadă că ar fi aderat cu adevărat la doctrina nazistă…Biografii spun că a intrat în Partidul Nazist, devenind şi sponsor al acestuia, cu doi ani înainte de venirea lui Adolf Hitler la putere. Boss a declarat că a aderat la această grupare datorită promisiunii partidului de a crea locuri de muncă şi pentru că s-a simţit distanţat "temporar" de Biserica Luterană. Ulterior, Boss a adăugat că, dacă nu ar fi fost membru de partid, nu ar fi primit comenzile care i-au salvat afacerea. Industria textilă din Germania a început să-şi revină uşor în anii '30, în ciuda restricţiilor impuse de putere. Printre acestea se numărau restricţionarea exporturilor şi forţarea producătorilor să folosească fibre sintetice. Făcute cu prizonieri În 1932, uniformele negre ale ofiţerilor SS erau produse de compania Hugo Boss. Firma confecţionează uniforme pentru SA (Sturmabteilung, organizaţie paramilitară nazistă care a jucat un rol esenţial în ridicarea la putere a lui Hitler în anii 1920, supranumiţi "Cămăşile brune"), SS (Schutzstaffel, braţul înarmat al Partidului Naţional Socialist), Hitlerjügend (Tineretul hitlerist), NSKK (Nationalsozialistisches Kraftfahrkorps - Divizia motorizată nazistă) şi alte organizaţii de partid. Vânzările companiei au crescut de la 38.260 de mărci germane în 1932 la 3,3 milioane de mărci în 1941.S-a dovedit ulterior că o parte dintre muncitorii care produceau aceste uniforme erau prizonieri francezi şi polonezi: 30-40 de prizonieri de război şi aproximativ 150 de civili capturaţi din Belgia, Franţa, Italia, Austria, Polonia, Cehoslovacia şi URSS şi trimişi în lagăre de muncă forţată. Boss a fost judecat în 1946 pentru legăturile cu naziştii. Schimbare de… trupe Hugo a fost considerat "activist", "sprijinitor şi beneficiar al Partidului Naţional-Socialist" din cauza apartenenţei sale îndelungate la acest partid, furnizarea de uniforme pentru SS şi acordarea de sprijin financiar pentru grupare. I s-a interzis să mai voteze, a pierdut dreptul de a deţine o afacere şi a fost amendat cu 100.000 de mărci, o sumă uriaşă. Boss a făcut apel, iar statutul său a fost schimbat de la "activist" la "adept". După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, compania a continuat să producă uniforme pentru forţele franceze de ocupaţie şi pentru Crucea Roşie. Ironia sorţii: Hugo a murit în 1948, în urma unui abces dentar. Sub conducerea lui Eugen Holy, ginerele lui Boss, producţia a crescut constant până în anii '60.Compania a început, încă din anii '50, să producă şi costume. Lovitură la imagine În 1967, nepoţii lui Hugo Boss, Uve şi Jochen, au preluat conducerea companiei şi au început să o transforme în ceea ce este ea astăzi. Ei au schimbat strategia de marketing şi numele companiei în Boss. Între 1960 şi 1970, produsele Boss devin sinonime cu accesoriile şi costumele de lux pentru bărbaţi. În 1970, marca devine una exclusiv masculină. Imaginea promovată este aceea a unui bărbat puternic, sigur pe el, cu o atitudine superioară, de şef, iar simbolul ei devine actorul american Sylvester Stallone! În 1990, o dată cu schimbările intervenite în modă, brandul se orientează către îmbrăcămintea casual şi sport, foarte diferită de costumele sofisticate şi foarte la modă din trecut. Însă blestemul nazist va însoţi firma lung timp. Casa suferă o nouă lovitură la imagine în 1997, când compania apare pe lista firmelor nemţeşti care au colaborat cu hitleriştii. Acest fapt declanşează un torent de dezvăluiri în legătură cu implicarea lui Boss alături de nazişti. "Fireşte că tatăl meu a făcut parte din Partidul Naţional Socialist", a spus fiul lui Hugo Boss, Siegfried Boss, care avea 83 de ani în momentul izbucnirii noului scandal. "Dar cine nu era nazist pe atunci? Întreaga industrie lucra pentru armata nazistă", mai afirma acesta, citat de revista austriacă "Profil". În ajunul declanşării scandalului, Monika Steilen, purtătoarea de cuvânt pentru Hugo Boss AG, declară: "Fabrica de îmbrăcăminte fondată de domnul Hugo Boss a produs obiecte vestimentare şi credem că şi uniforme SS... În această privinţă nu avem arhive în companie şi încercăm la ora asta să vedem ce s-a întâmplat. Este prima dată când auzim de această istorie". În 2010, compania a anunţat că va închide o fabrică din Ohio şi că va muta o parte a producţiei în Turcia, Bulgaria şi România, după ce muncitorii de la fabrica americană au refuzat să li se taie salariile. În prezent, compania are mai mult de 6.000 de magazine în lume şi operează trei branduri diferite: Boss, Hugo şi Baldessarini. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/dm10irOoTxA" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>