Ca liberal, îi mulţumesc lui Gigi Becali.

Ca liberal, îi mulţumesc lui Gigi Becali.

Primirea în rândurile istoricului partid liberal a xenofobului, rasistului, homofobului, misoginului, cabotinului mistic Gigi Becali, cred, sper, că încheie farsa pe care o joacă de 20 de ani nişte personaje care nu au nici o legătură cu doctrina lui Adam Smith sau John Stuart Mill.

De la fostul turnător Mircea Ionescu Quintus la chelnerul lui Mircea Geoană şi Dan Voiculescu, nomenclatura PNL nu s-a diferenţiat cu nimic de cea din PSD, PDL sau UDMR. Aceeaşi indivizi fără scrupule, puşi pe furat de câte ori ajung la banii publici şi a căror unică ideologie era să spună poporului ce-i place să audă, ca să ia cât mai multe voturi. Fenechiu, Eugen Nicolaescu, Mişu Voicu, liberali? Roşca Stănescu? Să mori de râs. Becali cred că încheie această tristă piesă, pe care mulţi s-au prefăcut că nu o văd, în numele unităţii frontului anti-Băsescu. Îi înţeleg şi acum pe simpli membri de partid şi pe simpatizanţi. Trebuie să stea uniţi până la alegeri, pentru a trimite PDL în opoziţie. Nici nu uit că şi PDL-ul lui Băsescu a fost aliat cu PNG-ul lui Becali (şi apoi şi cu PRM-ul lui Vadim Tudor) în Consiliul General al Municipiului Bucureşti (tot în numele unui front comun, anti-Oprescu). Dar cred că, după alegeri, puţinii liberali care mai supravieţuiesc în România, ar trebui să se gândească cine-i reprezintă politic. Este o serioasă problemă cu liberalismul în această ţară. Practic, este o ideologie pe cale de disparţie. Ultra-naţionalismul, anti-europenismul, lipsa de toleranţă faţă de minorităţi - etnice, religioase, sexuale - sunt valori acceptate de tot mai mulţi români. Cu toate dovezile copleşitoare despre jaful pe care l-a făcut statul în economie, publicul nu mai vrea să audă de privatizări. Discursul despre reducerea taxelor şi impozitelor a fost confiscat de populişti precum Dan Voiculescu. Actuala protipendadă a PNL, slugă la sluga lui Felix, moartă de teamă că va fi scoasă de la Marea Împărţeală, nu cred că mai poate ridica pretenţia că ar reprezinta liberalismul. Faptul că doi, trei, baroni, gen Chiliman, într-o confruntare cu Antonescu pentru influenţă şi bani, mârâie pe la colţuri, nu-i va îndreptăţi să se prezinte drept disidenţi, când se va trage linia pentru toate trădările, derapajele şi excesele din ultimii ani. O declaraţie sibilinică pe hol şi un vot timid anti-Becali nu înseamnă opoziţie la decizia lui Crin Antonescu de a pune oasele lui Brătianu în valiza cu cash a lumpen-oierului din Pipera. În paranteză fie spus, observ cât de puternic a devenit noul naţionalism economic din lipsa de reacţie la ideea ministrului Dan Constantin de a bloca, din 2014, vânzările de terenuri către cetăţenii altor state din UE. Practic, lăsăm piaţa terenurilor agricole la mâna unor latifundiari de tip Culiţă Tărâţă şi alţii ca el. Comunităţi întregi sunt ţinute captive de astfel de personaje, într-un regim nu departe de secolul XIX. Ca liberal care nu are cu cine vota la aceste alegeri, sper ca intrarea lui Becali în formaţiunea lui Roşca Stănescu să marcheze momentul din care PNL începe să meargă pe urmele PNŢCD. Finalul unei imposturi. Este, totuşi, nevoie de un partid liberal în România.