Ultimele două săptămâni ne-au arătat că în România de astăzi orice este posibil. Sentimentul pe care l-am avut împreună cu mulţi alţi privitori ai vieţii publice româneşti a fost acela al manelizării spaţiului public.
Domnul Dan de la televizor, aşa cum bine îi spunea un comentator politic în urmă cu câteva zile, a reuşit cu succes să translateze scenariul telenovelei Elodia, la Oltchim. Televiziunile de ştiri, în goană evidentă după rating, au preluat totalitatea giumbuşlucurilor lui Dan Diaconescu, au făcut totul pentru ca niciun detaliu a acestui spectacol să nu scape publicului larg, au provocat dezbateri abundente, făcându-i în mod evident publicitate gratuită unui personaj politic aflat în mijlocul unei deşănţate campanii electorale. Spectacolul de circ pe care licitaţia la reprezentat, dar mai ales faimoasa deplasare a sacilor cu bani prin centrul Bucureştiului, a reuşit să arunce o întreagă ţară, membră a Uniunii Europene, în cel mai profund şi grotesc derizoriu. Ne putem întreba cum de a fost posibil. Ne putem întreba cine e de vină. Şi ne mai putem pune o întrebare, cine sunt învingătorii şi cine sunt învinşii acestui "original" mod de a-ţi conduce campania electorală. Este prea devreme pentru a evalua rezultatele acestui episod din punctul de vedere al procentajelor de care diversele partide politice se bucură în opţiunea electoratului astăzi. Unii sociologi pretind că partidul condus de Dan Diaconescu ar fi câştigat 5 sau 6 puncte, că încrederea unora în Uniunea Social Liberală ar fi şubrezita şi cel mai ciudat, că perdantul la puncte ar fi Partidul Democrat Liberal. Nu cred deloc că aceste comentarii sunt justificate, dar mai ales cred că este cu mult prea devreme pentru a vedea care sunt consecinţele spectacolului Oltchim, sau mai bine zis dacă acest spectacol are consecinţe. Cred că astăzi totul depinde de felul în care guvernul va şti să rezolve nemulţumirile de la Râmnicu Vâlcea şi mai ales de viteza cu care o va face. Dacă Guvernul, în calitatea sa de acţionar majoritar la Oltchim, va reuşi să detensioneze bomba socială pe care combinatul o reprezintă astăzi, repornind producţia şi plătind salariile restante ale angajaţilor, atunci cu siguranţă eventuala creştere electorală pe care Dan Diaconescu a cunoscut-o, nu numai că va dispărea dar vom asista chiar la o scădere sensibilă a credibilităţii acestuia. Sunt mulţi cei care acuză Guvernul, uneori chiar pe primul ministru sau pe ministrul economiei, de proastă gestionare a acestei situaţii de criză. Este adevărat, regulile jocului au fost strâmbe, dar din momentul în care licitaţia a început guvernul nu putea face altceva decât să le respecte. Era foarte greu ca cinva să prevadă "originalitatea" acţiunilor politice ale lui Dan Diaconescu. Să sperăm însă că nu îl vom mai vedea pe domnul Dan de la televizor în calitate de "investitor strategic" în alte situaţii comparabile, cum ar fi de pildă în cazul Taromului. Unii sociologi pretind că partidul condus de Dan Diaconescu ar fi câştigat 5 sau 6 puncte, că încrederea unora în Uniunea Social Liberală ar fi şubrezită şi cel mai ciudat, că perdantul la puncte ar fi Partidul Democrat Liberal.
Recomandările noastre
