Pentru Dan Şova, viaţa politică a devenit un joc pentru sadici. E o formă de alienare întâlnită la mai mulţi lupi tineri din acest mediu. E un amestec de aroganţă, ferocitate şi incultură în comportamentul său.

 Şova o să-ţi repete de 1 milion de ori că n-a luat niciun ban de la Turceni şi Rovinari şi o va face fără să clipească. Se va folosi de chiţibuşării juridice ca de nişte ricoşee la ficat şi te va toca până te reduce la tăcere. După ce taci şi-l laşi în plata Domnului, va veni şi-ţi va da şiun şpiţ în gură. Acesta-i personajul. Căutaţi în trecutul recent al lui Dan Şova, veţi găsi nenumărate gesturi mitocăneşti faţă de colegii de platou, urmate, peste 24 de ore, de scuze şi justificări ipocrite. Chiar şi când rectifică ceva, recurge tot la invective. A exersat atât de mult, în faţa oglinzii, lecţia durităţii încât a degenerat într- o maşină de ucis buna-dispoziţie. A devenit atât de antipatic încât până şi PSD a început să creadă că Şova îi face mai mult rău şi nu va mai trece mult până când vechiul prieten al lui Ponta se va otrăvi politic cu propria lui limbă. La acest tânăr apare un defect de adaptare la realitatea actuală - poporul s-a plictisit de războiul tău cu "regimul Băsescu" când, de fapt, eşti de patru luni la Putere. Nu există, în retorica lui Şova, ceva rău în ţara asta care să nu se întâmple din cauza lui Traian Băsescu. Chiar şi propriile lui prostii sunt tot înscenări ale "regimului Băsescu", drept pentru care Dan Şova, pe şaua unui căluţ de lemn, promite viitoare răzbunări sângeroase. "Mă face să lupt şi mai hotărât...", notează el pe blog. Trivial şi patetic. Două lucruri grave aduce Dan Şova în politica românească. Folosirea combativităţii ca o condiţie a victoriei adevărului şi vorbitul în numele poporului fără să-i pese de acesta. Nu-i un precursor în domeniu, dar Dan Şova este un propagandist atât de antrenat încât aceste arme - agresivitatea şi populismul - devin periculoase în mâinile sale. Liderul PSD nu argumentează, ci plesneşte cuvintele ca nişte palme în obrajii interlocutorului. În zona lui de atenţie nu se află îndreptarea lucrurilor, ci exterminarea adversarilor. Nu există o viaţă de după bătălie, la Dan Şova realitatea e un "shooter", ucizi totul după care închizi şi te culci. La acest morman de cinism, exersat îndelung în gaşca lui de băieţi de banigata, educaţia temeinică este doar o pojghiţă subţire. Dan Şova e un zeitgeist al vremurilor noastre: poţi ajunge un geniu dacă ai ambiţie. A negat Holocaustul şi s-a speriat atât de tare încât aproape îi vedeai lacrimile şi-i simţeai mâna tremurândă în cuvintele prin care şi-a pus cenuşă în cap şi şi-a cerut iertare. Chiar i-a fost frică pentru că îşi putea termina cariera politică, dar i-a trecut repede. Acum, Dan Şova e la forma dinainte, ultima copită aruncând-o spre Monica Macovei, făcând-o pui de securist, în stil vadimist. Tânărul ministru pare un om neterminat, derapajele sale dovedind că o persoană doar ambiţioasă, dar amputată spiritual, va compromite grav responsabilităţile ce i-au fost date. Într-un text în care explica paradoxul darwinian privind compasiunea de care sunt capabili oamenii, contrazicând astfel premisa esenţială a selecţiei naturale, Codrin Liviu Cuţitaru vorbeşte despre "dezgolirea de suflet". Spre mirarea lui Darwin, "orbirea spirituală" ar fi ucis specia umană. Conceptul e pomenit de mai mulţi filozofi şi e pericolul care îl paşte pe Dan Şova. Sistemul său de valori conţine atâtea imperfecţiuni încât românii îl vor îndepărta instinctiv. A exersat atât de mult, în faţa oglinzii, lecţia durităţii încât a degenerat într-o maşină de ucis buna-dispoziţie