Dincolo de câteva critici, ba chiar şi unele invective la adresa lui Victor Ponta, Tom Gallagher publică în ultimul număr din revista 22 un articol interesant: "Ponta, regele junglei care a redevenit România".
"Ponta cunoaşte istoria politică a secolului XX la fel cum cunoaşte Curtea Penală Internaţională, subiectul tezei sale de doctorat, dar este gata să deturneze ţara de la cursul actual către o nouă configuraţie a puterii, aşa cum a făcut Tito în 1948, când Iugoslavia s-a rupt de Uniunea Sovietică, sau Gheorghiu Dej, în 1963. Pentru el, o asemenea răsturnare de proporţii în sistemul de alianţe geopolitice al României reprezintă o manevră necesară, dacă aceasta îl va ajuta să se bucure de un mandat îndelungat la cârma ţării", scrie profesorul britanic. Ideea în sine nu este nouă şi a fost lansată în spaţiul românesc de analistul Mircea Popa. Să o luăm băbeşte. Ei bine, în 1963, sovieticii au lansat Planul "Valev". Sovieticii urmăreau să transforme C.A.E.R.-ul într-un organism economic internaţional, printr-o divizare şi specializare radicală a ţărilor membre. Mai concret ţările din nord trebuiau să se axeze pe producţia industrială, iar ţărilor din sud le era rezervat rolul de furnizor de materii prime şi produse agricole. " Sudiştii" urmau să devină un fel de semicolonii a celor industrializate. Se alesese şi o zonă compactă parte din sudul României, nordul Bulgariei şi sudul Ucrainei. Noi trebuia să devenim eminamente o ţară agricolă, dar planul a căzut până la urmă, datorită opoziţiei române. Bolşevici, nebolşevici, comuniştii români au refuzat planul economistul sovietic Emil Borisovici Valev apreciind că propunerea Moscovei înseamnă practic o dezmembrare a teritoriului naţional. Să reluăm ce spune Tom Gallagher. Acesta se teme ca nu cumva Victor Ponta să deturneze ţara aşa cum s-a întâmplat în 1963. Mai pe româneşte se teme ca România să nu părăsească construcţia europeană actuală. Cu toate că România nu este o semicolonie UE, cred că premiza este greşită. Lupta politică l-a determinat pe Ponta să pară un euro-sceptic. În primul rând elementul cheie: naţionalismul lipseşte. Tom Gallagher nu uită să-l pomenească şi pe De Gaulle, dar ajunge să recunoască: "în ca¬zul lui Ponta nu există nicio urmă de naţionalism. Poate tocmai de aceea a reuşit să atragă de partea lui intelectuali care s-au grăbit să deligitimeze acest concept". Îngrijorarea profesorului britanic este neîntemeiată. Criza structural, evident există. El însuşi afirmă că "modelele convenţionale ale capitalismului sunt puse sub semnul întrebării. Sistemele politice autoritare şi-au extins aria de influenţă dincolo de Eurasia. Uniunea Europeană se află în faţa unei crize profunde şi complexe, în care state din primul eşalon, precum Spania sau Italia, trebuie să facă faţă unor situaţii extreme, la nivel naţional". Dar România cu sau fără Victor Ponta nu are altă şansă decât Uniunea Europeană. E drept că numărul euro-scepticilor creşte, că multe din sfaturile de la Bruxelles par în ochii unora directive de la Înalta Poartă. Zăcămintele naturale cedate poate mult prea uşor sunt o discuţie care iarăşi irită… dar asta nu poate schimba fundamental drumul României. Altceva mă deranjează. Că profesorul britanic, o somitate în treburile balcanice s-a gândit că "am putea- o coti" ca-n 1963. Ori acceptarea pentru noi a unui plan Valev era criminal. Suntem noi experimental unui nou plan Valev pus însă la cale de UE? Acceptarea pentru noi a unui plan Valev era criminal.
Recomandările noastre
